Videoclip Metallica: The Day that Never Comes / Apus de soare...

Atunci cînd am ascultat sample-urile de pe Death Magnetic (10 piese leaked pe internet) am fost cam dezamăgit. După cîte se vede nici una din aceste piese nu apare pe albumul final. Şi nu au cîntat nici una la concertul de pe Cotroceni, aşa că nu am avut un taste de Death Magnetic, un album al timpurilor noi, despre război şi apocalips, ale cărui piese sunt puse pe situl oficial, sub însemnul A taste of Death, Another full taste of Death, so on.

Iată însă primul clip, The Day That Never Comes, cu premiera mondială pe situl Metallica pe 1 septembrie 2008 (albumul a ieşit pe 12, şi deşi am vrut să-i fac o cronică n-am apucat şi au făcut alţii, - cea de la Uncut aici - dar e de mega-bine).

Piesa, care începe elegiac e totuşi mai aproape de soundul Master of Puppets decît de Fade to Black şi One, cu versuri gen: "Waiting for the one / The day that never comes / When you stand up and feel the warmth /but the sunshine never comes / No the sunshine never comes". Clipul şi mesajul (nu acelaşi din compoziţia originală, ci din clip reimaginat de regizorul Thomas Vinterberg) poate părea cel puţin naiv, dar cine a văzut Some Kind of Monster ştie că Spinal Tap nu e doar mitologie rock...

Dar milionarii metalici au totuşi gînduri bune, cu care se vor identifica soldăţeii-jarhezii din deşerturile fierbinţi unde vînează towelhezi (nah, sue me): "Born to push you around / You better just stay down / You pull away / He hits the flesh / You hit the ground / Mouths so full of lies / Tend to black your eyes / Just keep them closed / Keep praying / Just keep waiting". (Versurile complete le-am pus pe blogul meu)

La minutul 4 şi jumate (din 8.24) intră un riff bestial, familiar - Call of Khtulu, Sanitarium like, apoi mai multe riffuri, păcat că mai intră Hetfield cu vocea ("Here in this prison / I suffer this no longer / I put it into / This I swear! / This I swear! / The sun will shine!"), apoi solo-uri dublate de chitară pînă la final.

Thomas "Festen" Vinterberg, danezul compatriot cu Lars Ulrich şi nevasta lui gladiatoare (Connie Nielsen), a imaginat o poveste care zic eu că putea s-o facă la fel de bine în Dobrogea şi Sitaru şi Radu Jude sau Radu Muntean. Ei au filmat lîngă Los Angeles, şi numesc asta cu mîndrie a short film, despre doi soldaţi în Irak sau Afganistan, protagonistul seamănă oarecum cu Clive Owen. Dar pînă la final it's just a rock video, cu Metallica inseraţi care cîntă pe praf, la apus de soare, cu soarele în spate care coboară. La final soldatul "Clive", redeemed, se uită direct în soare; după cum ştim, că "la soare nu te poţi uita, dar la Metallica da", apocalipstick now...

James Hetfield dixit: "The main [theme of the video] is the human element of forgiveness and someone doing you wrong, you feeling resentment and you being able to see through that in the next situation that might be similar and not take your rage or resentment out on the next person and basically keep spreading the disease of that through life... The one thing that I wasn't keen on here was Metallica plugging into a modern war or a current event [that] might be construed as some sort of political statement on our part... For us, people are people - you should all have your own opinion. We are hopefully putting the human element in what is an unfortunate part of life. There are people over there dealing with situations like this, and we're showing the human part of being there".

Părerea mea, cui nu-i place clipul sau i se pare că ar fi Bu-shit, să asculte doar piesa... This I swear!