Parcurgând autostrada vieţii în paşi de tango - Taxi Vinil

Alina Nelega a câştigat în 2001 "Premiul UNITER - Piesa Anului" pentru www.nonstop.ro. Pentru Amalia respiră adânc (piesă publicată în format electronic de Editura LiterNet) i-a fost decernat premiul "Autor european" (2007) la Heidelberg, Germania. Actualmente este rezident dramaturg la Universitatea din Iowa, S.U.A. Ultimul text care îi poartă semnătura este Taxi Vinil, regizat de Luisa Brandsdörfer, a cărui premieră a avut loc la Teatrul Ariel în 14 septembrie 2008. Realizat în parteneriat cu Teatrul Naţional Tg. Mureş şi cu Universitatea de Artă Teatrală Tg. Mureş, spectacolul Taxi Vinil beneficiază de scenografia Alinei Herescu şi îi are în distribuţie pe Mihaela Mihai, Monica Ristea, Roxana Marian, Elena Purea, Ionela Nedelea, Mihai Crăciun, Marius Turdeanu, Marius Manole, Liviu Topuzu şi Costin Gavază. Taxi Vinil îmbină tragicul unei realităţi exprimate în mod teatral cu poezia dansului, numere de tango fiind inserate între scene pentru a exprima relaţia bărbat-femeie aflată într-o permanentă pendulare între ascensiune şi prăbuşire.

Spectacolul reuneşte destinele a zece oameni total diferiţi, ale căror trasee se intersectează în mod arbitrar şi, paradoxal, extrem de firesc. Personajele sunt conectate între ele de relaţii de rudenie, de amiciţie sau din pură întâmplare. Paşii lor sunt însă coordonaţi de propriile acţiuni care îi conduc însă spre un final dramatic. Marius Manole joacă rolul unui taximetrist sătul de monotonia vieţii de familie, care doreşte să redeschidă un club şi care, pe plan erotic, visează la "fata în roşu cu berea" de pe panourile publicitare. Ionela Nedelea este o prostituată a cărei unică reuşită este colecţionarea a 499 de discuri de vinil, câte unul pentru fiecare partidă de sex contra cost. Mihaela Mihai este o tânără naivă, sătulă de virginitate şi de problemele familiale. Apucă să facă sex o singură dată, după care se sinucide. Costin Gavază este un medic psihiatru răpus de nevrozele zilnice, frustrat şi obsedat sexual. Monica Ristea este o vânzătoare complexată de relaţia derizorie cu soţul ei alcoolic, un procuror-şef lipsit de scrupule, interpretat de Liviu Topuzu. Elena Purea este o jurnalistă ambiţioasă care nu ezită să cumpere nişte fotografii importante contra unei partide de sex. Mihai Crăciun este un fotograf deziluzionat care percepe însăşi arta sa ca un simulacru dureros al unei tragedii în plină expansiune care este viaţa. Roxana Marian este fata de pe panourile publicitare, după care suspină taximetristul, o actriţă care îşi consumă dramele interioare pe scenă, dar conştientizează că toată viaţa e o mare prefăcătorie. Marius Turdeanu este fratele tinerei sinucigaşe, veşnic solitar şi victimizat, care îşi doreşte o familie, nefiind însă responsabil nici măcar pe propriu-i destin. Personajele funcţionează împreună într-o ciudată alchimie. Aparent sunt individualiste şi retrase în propria lume, dar în final destinele lor ajung să se intersecteze şi se creează o interdependenţă. Personajele se agaţă unele de altele pentru a evada dintr-o societate denaturată şi alienantă, însă fiecare mişcare îi propulsează gradual spre propria lor disoluţie. Moneda de schimb şi singura cale de a comunica este sexul. Tandreţea, compasiunea şi altruismul sunt noţiuni străine pentru aceşti indivizi răscoliţi, stigmatizaţi atât de societate cât şi prin propriile gesturi. Dincolo de replici şi situaţii, personajele întreţin un continuu dialog carnal prin sex şi dans, tangoul având rol atât de a exhiba natura contradictorie a personajelor, cât şi de a atenua şi naşte noi tensiuni. Tangoul este senzual, este poetic şi este estetic. Arta sa denunţă viciile, dar totodată exaltă virtuţile şi proiectează la nivel gestual imperiul lăuntric al fiecărui dansator, oferind o oglindă a individului contemporan.

Textul este tranşant, inteligent, spumos, impregnat atât cu umor (mai ales negru) cât şi cu momente de o acută sensibilitate. Este dur şi viu, dar şi introspectiv şi pe alocuri melancolic. Evocă în mod metatextual o vârstă a inocenţei jugulată de o maturizare uneori sinonimă cu abrutizarea. În pofida conţinutului deseori brutal, piesa îşi păstrează eleganţa şi sofisticarea proprii scriiturii Alinei Nelega. Scenele sunt delimitate de reprizele de tango şi sunt finalizate prin câte un scurt monolog al personajelor (două la număr în fiecare scenă), fragmente introspective şi profunde în care sunt divulgate cele mai intense frământări, speranţe şi decepţii. Finalul rămâne deschis ca un calendar care-şi întoarce foaia spre ziua de mâine, la fel de plină de neprevăzut, de viaţă, de zâmbete şi lacrimi.

Scenografia Alinei Herescu redă în mod inspirat atmosfera clubului Taxi Vinil şi costumele subliniază trăsăturile (psihologice şi fizice) predominante ale personajelor, permiţându-le totodată să-şi cadenţeze trăirile în ritmurile tangoului. Coregrafia este semnată de Ricardo El Holandés, specializat în tango argentinian, al cărui virtuozitate se remarcă atât la nivelul elaborării scenelor de dans cât şi la cel al instrucţiei actorilor. Dansurile sunt vii, puternice, expresive şi rafinate, exprimând dincolo de clasa lor trăirile personajelor, care amplifică efectul dramatic. Intepretările actorilor sunt migăloase şi veridice. Aceştia interpretează cu un soi de disperare: încearcă prin rolul pe care şi-l asumă în totalitate să contracareze situaţia pe care o consumă respiraţie cu respiraţie şi gest cu gest, pentru a nu cădea de fapt în acea conjunctură până la stadiul finalităţii. Nu se remarcă discrepanţe la nivelul calităţii prestaţiilor, fiecare actor reuşind să se plieze până la camuflare în rolul scris parcă pentru el. Regia Luisei Brandsdörfer speculează şi utilizează la maximum textul şi disponibilitatea jocului actoricesc pentru a realiza spectacolul. Nu face uz de o modalitate totalmente deteatralizantă, însă lasă actorului spaţiu de desfăşurare, libertate de expresie şi-i pune prestaţia în valoare cu ajutorul muzicii, dansului şi eclerajului.

Rezultatul este pe măsura muncii şi aştepărilor. Taxi Vinil însumează 1h 40 minute de artă, vibraţie, patos, conflict şi existenţă. Într-un cuvânt: teatru.


Taxi Vinil
de Alina Nelega
Regia: Luisa Brandsdörfer
Scenografia: Alina Herescu
Coregrafia: Ricardo El Holandés
Ecleraj: Madaras Attila
Sonorizare: Bokor Miklos
Tehnicieni scenă: Iuliu Truţia şi Ştefan Jitianu
Regia tehnică: Marius Pirosca
Distribuţia: Mihaela Mihai, Monica Ristea, Roxana Marian, Elena Purea, Ionela Nedelea, Mihai Crăciun, Marius Turdeanu, Marius Manole, Liviu Topuzu, Costin Gavază.