Hidden Track (sau remixul care învârte vinilul) - Taxi Vinil

Există felurite lucruri la care te întorci dintr-un motiv sau altul. Te întorci la un film pentru ţi-a plăcut şi vrei să îl mai vezi o dată, regizorii de filme noi se întorc la filme mai vechi, pentru că le-au plăcut şi vor să le mai facă o dată, cântăreţii îşi "revizitează" propriile creaţii, evident, pentru că le-au plăcut şi vor să le mai mixeze o dată.

Remixuri există şi în teatru, de multe ori ele sunt făcute de tocmai cei de la care au pornit, respectiv de regizori sau de autori. Radu Afrim, de exemplu, a remixat un Lorca (celebrul Bernarda's House Remix), într-o variantă pentru Studioul Radu Stanca din Cluj, alta pentru Teatrul Naţional din Târgu Mureş şi, (presupun, pentru că nu am văzut) alta pentru Teatrul Andrei Mureşanu din Sfântu Gheorghe. Alina Nelega şi-a remixat propriul text şi spectacol, Kamikaze, redistribuind roluri, refăcând finalul, schimbând spaţiul de joc (Exemple ar mai fi încă, ar fi foarte interesantă o analiză, nu?)

Şi, pentru că de multe ori remixurile se regăsesc pe viniluri, a venit şi rândul spectacolului Taxi Vinil. De dată asta este vorba de o remixare uşoară, s-a umblat "la fineţuri", ici şi colo s-au dres nişte scene cu puţin text, s-a mai schimbat câte ceva pe la costume (de exemplu costumul personajului Roberta Vinil, interpretat de Ionela Nedelea, a fost transformat din cel iniţial într-o combinaţie foarte şic de galben cu negru - a propos de culorile specifice taxiurilor şi vinilurilor) şi s-a propus o nouă abordare a personajului şoferului de taxi, în interpretarea lui Cătălin Mândru (acest rol mai este jucat şi de către Marius Manole).

Distribuit încă de la început în rolul şoferului de taxi, alături de Marius Manole, Cătălin Mândru a intrat efectiv pe scenă în luna decembrie a lui 2008, cu varianta proprie a acestui personaj, reuşind să redefinească nişte relaţii în scenă şi să comunice la modul real cu cele două colege actriţe cu care interacţionează, respectiv Ionela Nedelea şi Mihaela Mihai. Şi pentru că este important ca un spectacol să demareze bine, prima scenă, cea dintre şoferul de taxi şi prostituată, porneşte bine şi se turează pe parcurs, între cei doi actori existând comunicare, atât la nivel de cuvânt, cât şi la nivel corporal. Cătălin Mândru vine fără reţinere în întâmpinarea Ionelei Nedelea, cei doi reuşind să stabilească o legătură palpabilă şi să se simtă confortabil în scenă. La fel merg lucrurile şi în scena următoare, unde relaţionarea cu personajul total diferit ca factură al Mihaelei Mihai este la rândul ei bine lucrată, personajul şoferului de taxi câştigând la capitolul coerenţă. Prin structură un actor vulcanic, Cătălin Mândru trebuie să îşi controleze cu atenţie trăirile în acest spectacol, ceea ce în cea mai mare parte a prezenţei sale în scenă îi reuşeşte, fluenţa maximă putând fi câştigată tocmai prin temperare.

Bine structurat încă de la premieră, spectacolul de faţă încă mai creşte ca valoare, în primul rând (pe lângă text, regie, scenografie şi coregrafie) datorită distribuţiei alcătuită atent (am remarcat, de exemplu, un mai mare confort şi o mai mare destindere în abordarea rolului la Mihai Crăciun, câştigând astfel în nuanţare şi prezenţă scenică per ansamblu), cu partituri lucrate pe personalitatea actorilor şi împreună cu aceştia. De revăzut.