octombrie 2008
Cred că dintre toate varietăţile de performance, dansul este cel mai repede perimabil, el fiind totodată cel mai avangardist. Este forma de artă cea mai inovativă, cea mai receptivă la formule estetice noi, cea mai deschisă spre conceptualizare, spre abstractizare şi tocmai de aceea cea care suferă un proces rapid de îmbătrânire. A experimenta în dans este nu un capriciu, ci modalitatea de supravieţuire.

În Festivalul UTE de la Bulandra, Teatrul Greciei de Nord din Salonic a prezentat Kitheron: Grădina secretă, o poveste metaforică ante-edenică, din vremea zeilor pofticioşi în ale pasiunii de care Elada e plină. Grădina secretă este haremul lui Dionisos, un univers botticellian populat cu clone ale femeii adorate de stăpânul plăcerilor.

Spectacolul este în esenţă un balet dramatizat. Dansatoare frumoase şi precise, un decor edenic, coregrafie, ceva dramatism şi un Dionisos cam absent. Din păcate, dincolo de câteva imagini interesante, spectacolul suferă de îmbătrânire stilistică.

Stagiunea europeană la Bucureşti şi Cluj
Festivalul UTE

Kitheron: Grădina secretă
Bucureşti, Teatrul Bulandra

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus