Dacă prima parte a trilogiei scriitorului britanic J.R.R. Tolkien a fost consacrată mai mult lansării aventurii "frăţiei inelului" şi portretelor eroilor, Lord of the Rings: The Two Towers, partea mediană, substanţială ca lungime (trei ore în cap) devine mai dinamică datorită spectaculoaselor aventuri cu care sunt confruntaţi principalii protagonişti: Frodo şi credinciosul său Sam, Gandalf (devenit cel Alb, din cel Sur), piticul Gimli, Aragorn şi elful Legolas, Ent, copacul cel bătrîn sau Gollum, personajul ambiguu, stăpînul iniţial al Inelului.
Ajungem astfel în regatul asediat al lui Rohan, al cărui rege a căzut sub influenţa malefică a lui Wormtongue. Misiunea lui Aragorn va fi unirea celor din Gondor cu cei din Rohan pentru a scăpa de forţele malefice ale coruptului vrăjitor Saruman.
Amestecul de creaturi şi civilizaţii se răsfaţă în decorurile naturale extrem de seducătoare ale Noii Zeelande, în cadrul cărora echipele de efecte speciale şi de cascadori au făcut adevărate minuni pentru a conferi credibilitate unei epoci de anvergură în care eroii se înfruntă în numele unor principii şi credinţe, încă prezente şi în lumea de astăzi. Prietenia şi loialitatea, încercarea de anulare a unor forţe malefice, codul onoarei şi încercarea de a instaura timpuri paşnice, poveştile de dragoste care reliefează ceva din substanţa poetică a textului original, psihologia spectaculoasă a personajului Gollum, intrigile şi alianţele care se fac şi se desfac în culisele palatelor (uneori cu nuanţe shakespeariene) sunt elemente dramatice care conferă forţă "Celor două turnuri".
Fanii trilogiei nu vor fi dezamăgiţi de monumentalitatea şi dinamismul luptelor de la Edoras, cetate medievală inspirată de civilizaţiile nordice. Considerat unul dintre cele mai ambiţioase proiecte din istoria cinematografului, Lord of the Rings (prima serie a adunat de la spectatori peste 800 milioane de dolari şi a cîştigat patru premii Oscar, cea de-a doua se află şi ea la start pentru Oscaruri) aduce noutăţi la nivelul personajelor, dar şi în descrierea unei civilizaţii originale angajate dihotomic de partea forţelor Binelui sau Răului. Caracterele individuale sunt aprofundate, atributele psihologice sunt subliniate, noii aliaţi din domeniul vegetal se dovedesc la înălţime şi la propriu şi la figurat.
Metaforă supradimensionată a unor conflicte şi evenimente istorice apropiate de prezentul civilizaţiei umane, Lord of the Rings: The Two Towers, deşi face apel la efecte speciale are marele avantaj ca măiestria autorilor acestora să le facă pe deplin topite într-o epopee monumentală de mare fast vizual, cu fidelităţi extreme faţă de original (vezi transformarea lui Smeagol în Gollum, datorită influenţei nefaste a inelului care declanşează imensa poveste).
O istorie mitică alternativă a tuturor mitologiilor cunoscute, Lord of the Rings propune cu această parte a doua o descifrare mai clară a cauzelor ce determină eroii să se sacrifice pentru distrugerea puterii Răului. Spectaculozitatea decorurilor, minuţia costumelor, paleta extrem de bine adecvată dramaturgic a culorilor acestora, imaginea generoasă cu spaţiile naturale descoperite pentru platourile ad-hoc ale filmărilor, controlul atent al integrării efectelor speciale (şi ele mai bogate decît în prima serie), o muzică subtilă şi bine integrată filonului dramatic (semnată de Howard Shore, autor al muzicii la Tăcerea mieilor, Philadelphia, Seven etc.), precum şi firescul interpretării sunt cîteva dintre atuurile părţii a doua a trilogiei Lord of the Rings, deja laureată cu premii onorante, dar şi cu o audienţă ce le-a adus producătorilor peste 750 milioane de dolari. Finalul trilogiei însă îl vom vedea peste un an.
Fişa tehnică :
Regia : Peter Jackson
Distribuţia : Elijah Wood, Ian McKellen, Liv Tyler, Viggo Mortensen, Sean Astin, Christopher Lee