Scenariul acestui proiect cinematografic izvorăşte dintr-o întâmplare reală, petrecută undeva la graniţa Realităţii cu Imaginarul.
Martor - monumentala, tăcuta şi cinica însăşi Istoria.
Cred că umanitatea datorează prezentului, măcar pentru a înlătura mirarea şi uluiala, explicaţii, fie ele şi cinematografice, despre rănile de pe trupul trecutului, pentru ca niciodată ,, somnul naţiunilor" să nu mai nască asemenea situaţii monstruoase.
Îmi propun un film care să vorbească lumii, cu duioşie şi romantism despre dragoste într-un spaţiu născător de veşnicie.
Îmi propun un film care să vorbească lumii despre dictatură şi consecinţele ei în plan comunitar şi, respectiv, familial.
Va fi un film despre viaţă, moarte şi adevăr.
Va fi un film cu mult umor.
Îmi doresc un film care să placă în egală măsură, bătrânului şi copilului, prostului şi înţeleptului, profanului şi iniţiatului. Este, după părerea mea, suprema desfătare a creatorului de artă în raportul lui unilateral cu receptorul.
O echipă de filmare vine într-un sat izolat să facă un reportaj despre fenomene paranormale. Spre surprinderea reporterilor, satul este populat numai de femei bătrâne, în doliu. Primarul satului le spune povestea locului, întâmplată în primăvara lui 1953.
Ana şi Iancu sunt de atâta vreme împreună, că au început să le iasă vorbe. Tatăl Anei se hotărăşte să pună piciorul în prag şi, după o discuţie aprinsă, purtată la cârciuma satului, Iancu o cere de nevastă. Nunta este fixată într-o joi, pe 9 martie. Atmosfera bucolică din sat este umbrită de manevrele zilnice pe care un regiment sovietic de tancuri le face într-un poligon din apropiere.
Cei doi tineri îşi văd de iubirea lor, tot mai fizică. Singurul eveniment dramatic care precede nunta, este moartea Smarandei, fosta logodnică a lui Iancu, în urma unui viol bestial. După înmormântare, pregătirile de nuntă încep cu motoarele în plin, ca pentru un ospăţ pantagruelic.
La nuntă participă câteva zece de oameni. Atmosfera e întreţinută de un taraf de lăutari invalizi de război, scăpaţi de la Cotul Donului. Când petrecerea, ţinută în bătătura casei, se află în plină desfăşurare, primarul satului, împreună cu comandantul regimentului de tancuri, anunţă moartea lui Stalin şi declararea doliului internaţional de 7 zile. Mesenilor li se acordă o oră ca să părăsească petrecerea. Disperat că li se strică bucatele pregătite pentru nuntă şi că trebuie să-şi expedieze rudele acasă, socrul mic are ideea să continue nunta în interiorul casei, căptuşind-o, pe dinafară, cu scânduri pentru ca din interior să nu răzbată niciun sunet. Nuntaşii se prefac că pleacă, pentru a înşela vigilenţa primarului şi, după ce acesta dispare din câmpul vizual, se întorc cu toţii. Petrecerea se reia pe muteşte, ca o pantomimă într-un muzeu al figurilor de ceară. Cu trecerea timpului, pe măsură ce băutura începe să-şi facă efectul, mesenii uită de tăcerea pe care şi-au impus-o, şi nunta mută devine o petrecere în toată regula. La apogeul petrecerii - când se aduce tortul miresei - turela unui tanc sovietic intră în încăpere. În casă năvălesc soldaţii, care se năpustesc cu bestialitate asupra nuntaşilor. Toţi bărbaţii sunt imediat deportaţi într-un lagăr de muncă. Mireasa îşi va revedea mirele peste 13 ani, când acesta, eliberat, se întoarce să moară acasă.
Dictatura reprezintă una dintre cele mai dramatice forme de calamitate nenatural abătute asupra oamenilor. Iar cel mai dureros aspect al unei dictaturii este că imensitatea dramei unei întregi populaţii estompează dramele individuale.
Filmul îşi propune să vorbească despre ororile unei dictaturii - dictatura comunistă - istorisind o poveste care ar putea părea absurdă dacă nu s-ar fi întâmplat aievea. Dar ce nu e absurd într-o dictatură...
Filmul vrea să arate lumii fără griji, de astăzi, de ce e în stare o dictatură şi să avertizeze că astfel de lucruri se pot repeta oricând în această parte de lume, dacă uităm, şi pentru o clipă, trecutul.
Nunta mută, România, 2008
Regia: Horaţiu Mălăele
Distribuţie: Meda Victor, Alexandru Potocean, Valentin Teodosiu, Alexandru Bindea
O co-producţie Castel Film - Agat Films & Cie (Franţa) - Samsa Films (Luxemburg) cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, în colaborare cu BV MCCann Erikson şi Realitatea Media.