România Liberă / aprilie 2004
Something's Gotta Give
Something\'s Gotta Give ajunge foarte repede pe ecranele noastre. Nu mai devreme de luna trecută (februarie 2004), el amuza publicul şi presa de la Berlin, unde a fost prezentat în afara competiţiei, Jack Nicholson fiind de departe şi cea mai curtată vedetă de către vînătorii de autografe, dar poate şi cea mai spirituală. La conferinţa de presă de după film jurnaliştii stăteau înghesuiţi unul într-altul şi îi sorbeau recitalul ad-hoc alături de Diane Keaton.

Filmul lui Nancy Meyers e la fel de colorat şi de tonic cum a fost conferinţa de presă, cum sunt actorii, cum e afişul. Autoarea lui What Women Want se ocupă acum de amorurile nepotrivite - bărbaţi în vîrstă cu femei tinere, femei cu experienţă şi bărbaţi tineri. Ce motivaţii stau în spatele excentricităţii? Ce frustrări (dacă există)? Întreaga poveste se desfăşoară într-un spaţiu ca o seră, nimic rău nu ameninţă capital cerul senin, casa de pe plajă a scriitoarei de succes (jucată de Diane Keaton) e toată numai bejuri şi lumină caldă, scriitoarea însăşi se îmbracă în culori calde, totul respiră aerul parfumat al revistelor ilustrate unde eroii au false probleme sau, în orice caz, problemele lor sunt puse în umbră de mari bucurii. Dar nu are rost să fim răi. Something\'s Gotta Give nu e nimic mai mult decît o comedie amuzantă, cu replici iuţi şi oportune, cu actori pe care îi vezi că joacă cu plăcere (de asta uneori merg mai departe decît trebuie), cu melodii frumoase, cu un Keanu Reeves pentru prima dată perdant la mîna eroinei şi pentru prima oară parcă jucîndu-se pe sine, pentru că şi el are aproape 40 de ani, e frumos, bogat şi burlac.

Cu siguranţă rolul a fost o plăcere nespusă şi pentru Jack Nicholson, care are ocazia să-şi arate posteriorul şi să îşi ia peste picior apetenţa pentru femei mult mai tinere. Diane Keaton are reputaţia unei femei cu capul pe umeri, inteligente şi cu un mare simţ al umorului. Şi e şi singură pe deasupra în viaţa de zi cu zi. La conferinţa de presă de la Berlin o jurnalistă a făcut greşeala şi i s-a adresat cu "doamnă Keaton", fiind apostrofată instantaneu: "Domnişoară. Nu sunt măritată cu domnul Keaton!" Nu ştim cît de feministă e Frances McDormand, dar nu ar fi fost acelaşi lucru dacă altcineva ar fi avut rolul acestei femei independente, spălăcite, simpatice şi niţel apucate.

Deşi e cam lungit (128 minute) şi nu ţine la a doua vizionare, Something\'s Gotta Give oferă, în plus faţă de inevitabilul paralelism cu viaţa actorilor care îl populează, un releveu comic al interminabilei lupte dintre sexe, concluzionînd că, la urma urmei, ceea ce contează e dragostea. "Toate-s vechi şi nouă toate".

Regia: Nancy Meyers Cu: Jack Nicholson, Diane Keaton, Keanu Reeves, Frances McDormand, Amanda Peet, Jon Favreau, Paul Michael Glaser

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus