Ce-a ajuns lumea asta... Valorile sunt atât de varză şi politica atât de peste tot încât în Twilight / Amurg, prima ecranizare a seriei de succes a celor patru romane scrise de Stephenie Meyer, vampirii nu doar că se împart în răi şi buni, dar cei buni au devenit vegetarieni. Adică nu omoară oameni, ci animale. Iar o adolescentă reuşeşte să fie acceptată de familia unor vampiri buni doar pentru că e prietena unui membru al familiei. Adolescenţilor americani li se serveşte însă prin acest ghiveci un mesaj mai mult sau mai puţin subliminal - nu faceţi sex mai devreme de 18 ani.
Pe ce ne bazăm? E evident - şi e evident de când există mitul vampirilor, că moartea pe care aceştia o provoacă victimelor e legată de pulsiunea erotică. Eros şi Thanatos. Lolek şi Bolek. Nedespărţite. Ce se desprinde din filmul lui Catherine Hardwicke este ideea că, aşa cum vampirul Edward Cullen trebuie să se abţină de la a o ucide pe fata de care s-a îndrăgostit (de altfel, se sărută cam pe la sfârşitul filmului, după necontenite tatonări, reveniri şi respingeri), şi spectatorii tineri trebuie să se abţină. De la orice fel de carne (pentru că şi eroina e vegetariană - dar pe rit vechi.).
Filmul este însă un kitsch atât de perfect - cum bănuiesc că e şi cartea - încât valorile tradiţionale, printre care şi vampirii, sunt revalorizate prin prisma noilor tendinţe eco-new age-iste. Probabil înţelepţiţi de experienţa lor matusalemică, unii vampiri au ajuns să-şi trădeze cele mai elementare calităţi. Vampirii buni sunt nişte burghezi, cum e familia Cullen, ai cărei membri locuiesc în inima pădurii într-o vilă foarte eco, sar prin copaci ca eroii din Crouching Tiger, Hidden Dragon, joacă baseball pe furtună şi sunt vegetarieni. Nu că ar mânca iarbă şi boabe, ci omoară animale, altfel ei nu consumă mâncare ca noi (şi nu dorm). De ce, atunci, Edward e atât de atras de noua sa colegă, Isabella Swan?
Potrivit noii paradigme, vampirii au şi alte noi calităţi, prin care îi fac praf pe Superman, Spiderman şi Dana Scully dintr-un foc: fug cu viteză extraordinară, se caţără şi sar prin copaci ca maimuţele, prevăd viitorul şi ghicesc gândurile. Şi, la lumina soarelui, devin de o frumuseţe extraordinară, pielea strălucindu-le ca şi cum ar fi încrustată cu mii de diamante. De aceea se ascund ei de soare!
La vizionarea de presă am avut norocul să stau lângă o colegă de la Cotidianul, astfel că am putut să râdem şi să comentăm în voie. Am remarcat, printre altele, că: mare parte din buget s-a dus pe fondul de ten al vampirilor; în secvenţa de la ora de biologie, Edward - care joacă tot timpul de parcă-l doare burta şi care e alb la faţă şi machiat gros ca un balerin - parcă face cu Isabella Swan o parodie la Lacul lebedelor.
Durerea de burtă a vampirului Edward e molipsitoare. Când Isabella împarte cu el acelaşi cadru, şi ea pare frământată interior. Filmul are o bucăţică şi pentru feministe. Regizorul e femeie, scenaristul e tot femeie, autorul cărţii e o autoare, iar eroina e la fel de puternică sau mai puternică decât vampirul de care se îndrăgosteşte, din moment ce nu se teme de el. Apariţiile lui Edward în camera Isabellei seamănă cu apariţiile Zburătorului din balada omonimă a lui Ion Heliade Rădulescu (vezi şi Victor Hugo):
"Pândeşte, bată-l crucea! şi-n somn colea mi-ţi vine
Ca brad un flăcăiandru, şi tras ca prin inel,
Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine
N-au nici un pic de sânge, ş-un nas --ca vai de el!"
Sau Eminescu, cu al său "Zburător cu plete negre..." din Călin (file din poveste). În fine...
Colega de la Cotidianul mi-a spus, apropo de faptul că Twilight e considerat noul Harry Potter şi Stephenie Meyer noua J.K. Rowling, că există un termen nou care defineşte tot ce are legătură cu Harry Potter - potteresque. Retroactiv, putem spune că Zburătorul este un poem twilightesque?
Cred că e destul de neplăcut pentru realizatorii lui Twilight să audă că filmul lor e considerat potteresc.
Ca să închei cu o glumă acest text prin care am încercat să comunic faptul că mi se pare curios că această varză a bătut recordul de încasări (după cum şi cartea e un mare succes, fiind în topul The New York Times de 37 de săptămâni), voi livra un banc cu vampiri, pe care l-am primit întâmplător chiar ieri pe mail.
Şi copiind acest banc, mi-am dat de-abia acum seama că acest film cu vampiri nu e doar potteresc, dar şi complet ateist. Nici urmă de cruce pentru gonirea vampirilor (iar usturoi nu, că miroase şi-i strică parfumul natural al Isabellei).
Si acum, bancul:
"Maica Glafira şi maica Serafima se întorceau la mănăstire cu maşina cu alimente. Deodată pe parbriz a sărit un vampir mic. Maicile nu s-au pierdut cu firea cu una cu două.
- Dă cu ştergătoarele, dă cu ştergătoarele, strigă maica Serafima.
Vampirul a fost scuturat puţin de lamele, dar s-a prins şi mai bine de geam, rânjind la ele.
- Foloseşte stropitorul, am pus apă sfinţită în el!
Ud leoarcă, vampirul îşi arată colţii, iar apa sfinţită nu îşi face efectul.
- Încearcă cu crucea, încearcă cu crucea, strigă maica Glafira.
Maica Serafima deschide geamul, scoate capul şi începe să gesticuleze către vampir:
- Dă-te jos de acolo, f...-ţi crucea mă-tii!"
Vizionare plăcută!
Twilight
Regie: Catherine Hardwicke,
Cu: Kristen Stewart, Robert Pattinson, Anna Kendrick, Elizabeth Reaser, Peter Facinelli.