Cinemagia / martie 2009
Ce-i maneaua pe lângă muzică, e circul violent numit catch, sau wrestling, apropo de sport. O făcătură kitsch, care imită grosier sporturile combative (box, greco-romane, lupte libere, etc.), supralicitând brutalitatea şi spectacolul vulgar în dauna spiritului sportiv şi de competiţie, spre deliciile unor adunături isterizate de sub-spectatori grobieni. Evident, din punct de vedere sociologic, patologic şi scatologic (figurativ vorbind), ar fi interesant să explorăm cinematografic aceste bas-fonds ale societăţii - cu condiţia să avem cu cine; şi cu ce.

Problema - marea, grava, serioasa, insolvabila şi iremediabila problemă - porneşte de la text. Robert D. Siegel, fost redactor şef al ziarului satiric The Onion, n-a avut ce face şi, ce şi-a zis el? "Hai să scriem noi un scenariu!" Zis şi făcut: au scris ei un scenariu - uitând domniile lor (adică a lui Robert, al lui Siegel şi-ale lui D.) că treaba asta şi cu scenaristica este două chestii foarte grele. Ce-i drept, s-a mai jucat el de-a filmangiul, scribulind taman simultan The Onion Movie - şi, mai recent, Big Fan (unde, ce să vezi, mai făcurăm şi regia, că aşa suntem noi, veleitari!). E limpede că Robertului D. tare i-a mai plăcut filmele la viaţa lui - căci în The Wrestler recunoaştem un almagam (vorba lui Costache Ciubotaru) de Rocky I-X, The Champ, Supravieţuitorul şi muuulte alte filme, plus o doză sănătoasă din Poveste de cartier (căci, dacă-s manele, bâlci să fie!). Băiatul habar n-are să construiască o poveste - în schimb originalitate, ioc. De la cap la coadă, ne târâie o peltea c-un wrestler (sau «catcheur», vorba neamţului) care, voilà de vezi, fosta-i lele ăl mai tare din parcare acu' dooj de ani, da' şase, că viaţa nu iartă, şi-acum i-a venit vremea să dea socoteală: se mai cafteşte pe arene de două parale, locuieşte-ntr-o rulotă (sau în maşină, când iar n-are cu ce plăti chiria), nevasta i s-a pierdut în ceaţă, fi-sa-l detestă c-a lăsat-o cu ochii-n soare de când era mică şi pân-s-a făcut mare (ba nici chiar când e ziua ei nu mai ştie - nu c-ar fi ştiut vreodată!), şi-acuma, na-ţi-o frântă, îşi plânge singur de milă că nu mai are pe nimeni! Adică, ce să-ţi povestesc! Cu mâna lui şi-a făcut lucrul manual, da' ejaculează metafore adââânci, cum că ia la el ce-a ajuns, "o bucată ce carne stricată care nu merită să fie aşa de singur(ă)" - închei citatul. Ba meriţi, tăticu'! Meriţi cu vârf şi-ndesat! E clar?

Staţi, c-avem o problemă. Aia cu spoilerele. Probitatea profesională îmi dictează să nu vă povestesc filmul, ca să nu vă stric plăcerea vizionării - las' să v-o strice Siegel şi Aronofski, că ei iau şi bani pentru asta. Aşa că, dacă vreţi să vă luaţi de cineva c-a băgat spoilere, aveţi la dispoziţie sute şi mii de cineaşti din ultimul secol şi ceva: totul e previzibil aici, tot mormanul de clişee prăfuite şi banalităţi zaharisite, după ce vezi primul sfert din film, poţi să ieşi la ăia care-aşteaptă să intre de la opt şi să li-l povesteşti pân-la sfârşit, cadru cu cadru, şi cu dialoguri cu tot!

Ca şi cum dezastrul ăsta n-ar fi fost de ajuns, compunerea lui Siegel a încăput pe mâna lui Darren Aronofsky, care-n urmă cu aproape zece ani ştia să facă filme, da' i-a trecut, şi de la cineclubistica The Fountain a intrat aşa, plenar, în zodia bulibăşelii. În primul şi-n primul rând, tot ce-am taxat mai sus apropo de script, omul nu atenuează, nu corijează, nu nivelează - ci amplifică. Concepţia vizuală e leşinată, inexpresivă şi hiper-repetitivă - mereu aceleaşi locuri comune de încadratură, unghiulaţie şi mişcări de aparat, fără nici o justificare (la loc de cinste stând cadrele cu protagonistul văzut din spate, urmărit de operator, cum merge - că-mi şi şoptea Collins, în sală: "Dac-ar fi făcut tot afişul numai dintr-un colaj de poze cu ceafa lui Mickey Rourke, se scoteau de numa'!"). În admirabilul Requiem for a Dream, ca şi în regretabilul The Fountain, Aronofsky măcar avea stil şi compunea nişte spectacole vizuale de-ţi luau ochii - aici, compune doar nişte platitudini de-ţi ia minţile de plictiseală. Te-ai aştepta să se joace niţel cu aparatul, când se troznesc ăia-n ring - lulu: cele trei secvencioare de lupte sunt filmate mai mortăcinos ca-n Ringul Nicolaescului. Ai expecta să aprofundeze scenele din culise, cu pregătirile tactice şi relaţiile dintre caftangii - ciuciu: sunt convenţionale şi expediate. Ai crede că măcar trragedia drrramatică a errrrroului o s-o valorifice cât de cât - vax: se-nvârteşte-n jurul cozii, până ne ia pe noi cu ameţeli.

Evident, de-aici porneşte şi cel mai trist rateu al întregului proiect - penibila "revenire" a lui Mickey Rourke, cu un iz vârtos de Michael Jackson, care şi el a revenit alaltăieri ca să aibă de unde se retrage. Nu e un secret pentru nimeni că popularul star american nu mai era de-o bună bucată de vreme nici zgubiliticul soldat Reese de-acum treizeci de ani, din 1941-ul lui Spielberg, nici tulburătorul Harry din parkerianul Angel Heart din 1987 - în mare parte, din cauza propriilor lui fasoane care i-au creat reputaţia de "actor dificil" (din nou povestea cu "lucrul manual", care-l înrudeşte măcar aparent cu al său Randy "The Ram" Robinson). Dar daţi-mi voie să mă îndoiesc de deplinătatea facultăţilor mintale ale producătorilor (din nou Aronofsky, plus Scott Franklin şi Jennifer Roth), dacă şi-au propus să-l reşapeze cu un asemenea rol de papier mâché - sau poate or fi avut ceva cu el, mai ştii...? Randy nu e doar o hibridă copie la indigo după Balboa înciocălat cu Billy the Champ - mai e şi liniar, superficial, schematic şi stereotip. În plus, nici măcar în ring nu-i interesant - ce făceau alde Hulk Hogan şi alţi loseri în regie proprie, la televizor, acu' zece-cinspce ani, era şi mai spectaculos, şi mai cu personalitate. Mickey al nostru, bietul, se face că face - drept pentru care, Aronofsky îi trânteşte şi cireaşa pe tort, supralicitând melodramatic, cu istericale (ca atunci când i se taie de babele ramolite din alimentara şi face ca toţi dracii) şi bâzâieli (că dacă nu lăsa lacrima să pice, nu ne prindeam c-are naturelu' simţitor).

Şi ca să facă din baclava... ăsta, sarailie... of, să facă din şerbet bici, prietenii lor care la nevoie se cunoaşte l-au mai propus şi la Oscar! Zis-a Mickey, la ziar: "Cu filmul The Wrestler, Darren Aronofsky îmi oferă cu adevărat o a doua şansă. De data asta, nu vreau s-o ratez. Vreau să le arăt acestor ticăloşi că sunt încă bun! Şi vă spun: voi câştiga un Oscar!"

Şi l-a câştigat.
Sean Penn

6 martie, 2009, h. 16:00-16:53
Bucureşti, România


Regia: Darren Aronofsky Cu: Mickey Rourke, Marisa Tomei, Evan Rachel Wood, Mark Margolis, Todd Barry, Wass Stevens

20 comentarii

  • rautacism
    [membru], 12.03.2009, 10:49

    Stimate domn,
    de cele mai multe ori reusiti sa creati adevarate dizertatii pe tema, foarte instructive. De data asta, sunteti partinitor.

  • RE: rautacism
    [membru], 12.03.2009, 13:00

    Partinitor? In relatie cu cine? Am vreun cunoscut, vreun dusman, vreo oaie neagrä, printre realizatori - sau printre comentatori? E opinia mea 100% obiectivä, pe care mi-o asum, argumentez, sustin si semnez. Am fost constient cä pre multi mi-i voi ridica în cap, dar conformist nu pot sä fiu.

  • Un câine cârcotaş şi fără inimă
    [membru], 12.03.2009, 15:59

    Pitbull e un Ghiţă-contra sadic. Aşa e el. Când toată lumea aplaudă, plânge şi leşină de emoţie, apare câinele ăsta fără inimă, şi scuipă în ciorbă. Are dreptate. Am citit ce scriu ceilalţi despre The Wrestler. Pe măsurate, ceilalţi scriu mai mult despre "ce se întâmplă" în film (şi pe lângă), decât despre "cum se întâmplă". Filmul e pe măsura subiectului. Fiecare generaţie de americani primeşte, cel puţin, un film despre Eroul American cu şapte vieţi în pieptu-i de aramă, Eroul care renaşte din propria-i cenuşă sau din propria ratare. De regulă, Eroul e colonel, soldat, antrenor/jucător de baseball sau de fotbal american. Ei, acum i-a venit rândul să fie wrestler. Subiectul e genial, Rourke e magnific. Mare actor!... Ai impresia că nu ştie pe ce lume e. Faţa îi e atât de umflată de steroizi (şi de alte cele) încât n-are ce face cu ea. E foarte expresivă. De la început şi până la sfârşit are o singură expresie - fleică&slană. Ar ajuta nişte texte explicative pe ecran: "Acum eroul se bucură", "Eroul e trist", "Eroul gândeşte". Renaştere, revenire, my ass! Rourke a fost, incomparabil, mai bun în Barfly.
    Filmul va avea succes de public. Publicul acela de obezi frustraţi şi complexaţi de tot felul, care îşi duc copiii la gale de wrestling, ca să-i distreze şi să-i educe. Sunt oameni care "trăiesc" cu pasiune lupta, se "descarcă emoţional", "elimină energiile negative", se "leapădă de Satana", urlă şi dau din pancarte, până ajung să creadă că ceea ce se întâmplă pe ring e real. Subiectul ăsta ar fi fost mult mai interesant.



  • RE: Un câine cârcotaş şi fără inimă
    [membru], 12.03.2009, 17:50

    Mi-ai fäcut-o, Vandramas! :))
    Am înghitit gälusca din titlu, si am purces la lecturä, curios si incitat, pregätit sä dau un räspuns gen: "Nu putem fi chiar întotdeauna de acord - altfel, ce plictisealä...!" Dar, urmärindu-ti argumentatia, si mai ales exemplele atât de elocvente, mä afundam în ceatä definitiv: "Stai, dom'le...! :| Päi eu sunt de acord cu omul ästa...! Atunci, cum... care... de ce?" Dupä care, am mai citit încä o datä, si m-am dumirit! Ai servit-o cu un rafinament splendid - si, recunosc cu mâna pe cord: în cele câteva rânduri ale tale, ai exprimat mult mai abil, clar, eficient, ceea ce am întins eu în toatä analiza. Dä-mi voie sä te felicit! :)

  • RE: RE: Un câine cârcotaş şi fără inimă
    [membru], 13.03.2009, 14:49

    Ei, mă bucur când pot face cuiva o surpriză în lumea asta previzibilă. În grabă, am uitat să trec în galeria eroilor americani pistolarul alcoolic, dar cred că s-a înţeles unde bat. Chiar şi ideea de candidat la Oscar mi-a părut ridicolă. Nu că la "Slumdog..." n-aş avea câteva cârcoteli! (Bunăoară, ideea scenaristului de a plasa "Cine este al treilea muschetar?" în vârful piramidei de întrebări mă cam face să-mi frec bărbia.) Asta e, premiile se dau în America!
    Mi-a plăcut că articolul tău face notă discordantă cu aprecierile "răvăşitor", "surprinzător"... Citesc cu mare plăcere ceea ce scrii şi, de cele mai multe ori, îţi dau dreptate. La "Megatron", am bătut câteva săptămâni darabana cu degetele (aşteptând să văd filmul), până să fiu de acord cu articolul. În schimb, un nevinovat epitet ("excelentul") de-al tău, presărat tangenţial la scurt metrajul "Joi", mă tot râcâie la icre. Eh, nu putem fi întotdeauna de acord - altfel, ce plictiseală! :)



  • Pitbull...Terrieeer!
    [membru], 13.03.2009, 16:31

    Domnule, ma sochezi...n-ai inteles nimic...:)...sau nu vrei sa ne spui si noua, pentru ca nu vorbesti de (acelasi) film. Citind articolul, ma frapeaza o chestie: Dumitale iti place sa te "citesti", sa-ti admiri crescator efervescenta limbajului BUG Mafia (care-mi plac foarte mult acolo pe felia lor).

    Narcis si gura lui spurcata?
    Sper sa nu te superi, dar astea sunt gandurile care mi-au venit citind articolul dumitale.

  • RE: Pitbull...Terrieeer!
    [membru], 14.03.2009, 20:09

    Nu mä supär deloc - consider cä "bad reaction" e oricând de preferat unui "no reaction at all" - dar nu mi-e foarte clar ce anume vrei sä spui, în afarä de faptul cä avem opinii complet divergente.

  • RE: RE: rautacism
    [membru], 16.03.2009, 10:36

    Consider ca un critic nu trebuie sa fie contra sau pro - cineva / ceva (chiar idee) apriori. Spre exemplu, dvs aveti ceva de impartit cu Mickey Rourke, cu Aronofsky, cu neo-realismul asta americanesc. E o alegere, dar nu pentru cineva care se presupune ca ar trebui sa jaloneze perceperea unor opere artistice. Ca Rourke si-a botzit fatza de nu poate sa mai exprime cum trebuie, e prostia lui; asta nu anuleaza gestica, postura, miscarile s.c.l., toata munca lui din acest film. Probabil dvs nu prea va place cine-verite-ul, ma gandesc...
    Ca sa zic asa, prefer genul Sica Alexandrescu, cel care gasea mai intotdeauna ceva bun de spus despre oricare film. Putzina bunatate nu v-ar strica (in acest domeniu, macar).
    Succese!

  • RE: RE: RE: rautacism
    [membru], 16.03.2009, 19:57

    M-ai prins! O, si cât am încercat sä ascund - da' acuma, asta e... Sunt nevoit sä recunosc: am de împärtit cu Mickey Rourke o livadä de pruni a bunicului, pe care comisia funciarä i-a dat-o lui... Si cu Aronofsky - nu pot sä-l iert cä-n generalä lua mereu premiu cu coronitä si eu nu! Iar neo-realismul ästa americänesc e dusmanul meu de moarte - stä-n apartamentul de deasupra mea si nu-i weekend sä nu punä de câte-un bairam cu tropäieli!
    Iar cine-verité-ul - ei bine, da! Il uräsc! Nu pot sä sufär imaginile de cine-verité din filmul "Piata Universitätii 1990" (cu golanii äia drogati, manipulati si adäpati), din filmele lui Alecu Solomon, din «L'Avocat de la terreur» sau «Mon meilleur ennemi». Jos cine-verité-ul! (Ce dacä n-are nici o legäturä cu "The Wrestler"?)

    ...Läsând gluma la o parte: încearcä sä întelegi cä dacä unui critic nu-i place acelasi lucru ca tie, asta nu înseamnä cä "are ceva de împärtit cu acel ceva". Altfel, vei continua sä te necäjesti de fiecare datä când câte unui filmulet släbut, care pe tine întâmplätor te-a emotionat, i se pune în fatä oglinda realitätii.

  • RE: RE: Pitbull...Terrieeer!
    [membru], 17.03.2009, 13:25

    Nu este un film despre wrestling si super-eroi, este un film despre batranete si moarte, eu asa l-am perceput. Si asta e si surpriza, vezi titlul, "The Wrestler" si te astepti la vreun Rocky. Dar sa te si superi ca nu e asa? Dimpotriva... asta a fost bucuria (de aici si Leul de aur). Este the Dying Gaul.
    Eu sunt mai tanara, crescuta, printre altele, si in ritmuri de Watchers, Wanted, Iron Man, Dark Knight, whatever... dar nu m-am plictisit nici o secunda, este unul din putinele filme despre oameni, despre calatoria initiatica prin viata, pe care le-am vazut in ultimii anii, cu atat mai putin unul american. Pentru mine, profana, dar cinefila (adica am vazut toate filmele(glumesc) :-)), astea sunt punctele tari ale filmului: faptul ca pare un film de studentie, simplitatea, documentarismul, camera pe umar, cine-verite-ul, absenta tehnicilor cinematografice, ceafa lui Mickey Rourke, corpul lui vorbeste de la sine, este un poem al corpului; Mickey Rourke, unul din rarii actori (Peter O\'Toole, Jack Nicholson tanar etc.) care nu joaca, ci este personajul - ca in aproape toate rolurile sale- si care si de data asta, poate exprima enorm cu o privire, in plin neon, cu atat mai mult cand joaca din spatele unui chip desfigurat, ciopartit - foarte bun, foarte natural, cu o nonverbalitate deosebita; o suita de momente de o delicatete extrema: copiii, jocul video, umilinta, colantii, a little less, a little more, Marisa, contrastul dintre wrestleri, niste copii mari, niste Blasteri din Mad Max, si absurditatea multimii, a noastra, de a-i vedea sarind unii peste altii, taindu-se cu lama etc. si as putea continua (apropo, detest wrestling-ul, dar e graitor pentru natura umana).
    Una peste alta, un film plin de duiosie, si e foarte greu sa mai faci in zilele astea un film duios, si sa mai vezi unul, dupa ce am vazut toti atatea, suntem asa harsiti...
    Ori dvs. tocmai lucrurile astea le-ati sanctionat, de parca vroiati sa vedeti (m) un Rocky, un Rambo, un Hulk, unde-i gloria, glamour-ul, unde-s efectele, de ce sa vad povestea unui catcher batran care si-a dat cu stangu-n dreptul, etc. Dar eu zic ca in ziua in care orice pelicula filmata cu o camera de mana urmarind o zi din viata unui wrestler decrepit nu ne mai spune nimic, in ziua aceea filmul a murit, si putem spune Traiasca! benzile desenate in 3D.
    Eu nu zic ca trebuia sa va placa si dvs. filmul, nu te pui cu placerile omului...:), dar prea l-ati desfiintat, prea l-ati terfelit.


  • RE: RE: RE: Pitbull...Terrieeer!
    [membru], 17.03.2009, 21:56

    Onest comentariu. Stimata colega de comentar, va indrum sa deveniti cronicar de film, aveti umanitatea la dumneavoastra, copilul din interior traieste.
    Unii critici tind sa devina robotzi...

  • RE: RE: RE: RE: Pitbull...Terrieeer!
    [membru], 18.03.2009, 11:46

    Nu am văzut, încă, filmul, deci mă abţin, încă, de la analiză.
    Vreau să spun altceva: comentariul Radei, oricât "umanism" ar conţine, oricâtă "coplărie", nu este unul profesionist, din chiar motivele de mai sus. Deci nu mă alătur invitaţiei lui Saureign.

  • RE: RE: RE: RE: RE: Pitbull...Terrieeer!
    [membru], 19.03.2009, 17:33

    D-le toma,
    nu despre comentariul e vorba ca are duiosie & copilarie (desi are), ci filmul. Despre receptarea filmului e vorba; daca ai idei preconcepute, e usor sa faci praf orice. "The Wrestler" nu e o mare opera, dar e un film care probabil va ramane pe multe "liste scurte" de preferinte.


  • RE: RE: RE: RE: Pitbull...Terrieeer!
    [membru], 20.03.2009, 12:15

    Mulţumesc, saureign ... de fapt, filmul este cel care mi-a stimulat ingenuitatea :), aşa cum bine aţi observat.

  • Clişeu
    [membru], 23.03.2009, 13:33

    Un clişeu mare, format din mai multe clişee mici.
    În rest... pentru listele scurte ale tinerelor sufletiste, care, poate, tinere fiind, nu au avut ocazia să vadă alte şi alte asemenea clişee... şi deci, din punctul lor inocent şi copilăros de vedere, un critic profesionist nu a înţeles nimic... :)

  • RE: Clişeu
    [membru], 23.03.2009, 19:13

    Domnului Toma
    Ştiţi, eu am văzut filmul, intrigată iniţial de atâtea premii şi aprecieri, nu m-am aşteptat să-mi placă şi mi-a plăcut, şi pe urmă am citit o groază de recenzii. Şi aceste recenzii sunt aproape în unanimitate apreciative. Şi sunt ale unor critici reputaţi, care "au înţeles" şi filme şi regizori care îmi plac mie în mod deosebit: Antonioni, Tarkovsky, Pasolini, Mihalkov, Forman, Leone, Cimino, Fellini, Angelopoulos, Murnau, Chaplin, Coppola etc. Nu mă raportam la tona de clişee pe care le-am văzut.
    Întotdeauna când 100 de critici buni, serioşi zic că un film e bun şi 101 zice că e oribil, pentru mine 101 e "suspect", adică are nişte motive personale, subiective să zică aşa, poate e Gică-Contra, are alergie la elogii de masă, sau pur şi simplu e o personalitate originală, care vede verde unde alţii văd portocaliu. Nu că ar fi o problemă.
    Articolul Dlui. Pitbull mi s-a părut extrem de băşcălios şi "bălăcărios" la adresa filmului, într-un mod nemeritat. Mi s-a părut mai mult un exerciţiu de limbaj, de aceea l-am acuzat pe Pitbull de narcisism (sper iar să nu se supere), decât o privire atentă asupra filmului: mă mir să fi văzut atent acest film şi să spui că wrestlerii sunt "bas-fonds ale societăţii" şi de ce să facem filme despre ei - atunci ce să mai zici de piticii şi prostituatele lui Fellini - că Mickey Rourke are "iz vârtos de Michael Jackson" că de fapt aici arată ca un boxer, nu ca un operat, şi chiar arată a wrestler, dacă ar fi să ne intereseze (nu ştiu de ce) cum arată un actor, sau că filmul nu are "spectacole vizuale de-ţi iau ochii", pentru că un film e mai mult decât orgia vizuală, nu se percepe exclusiv prin văz. Şi tot aşa. Şi am zis tânără, dar nu sunt chiar aşa, sunt doar puţin mai micuţă decât Elena Băsescu (hihi) aşa că...:). Vroiam doar să subliniez că filmul nu e trenant.
    Şi nici asta nu e o problemă, pentru că Dl. Pitbull poate (şi trebuie) să scrie recenzii şi în versuri, sau în argou, sau în ce jargon vrea domnia-sa, că eu o să citesc cu interes. Şi dacă simt, o să-mi exprim şi eu părerea profană, având, până la urmă, respect pentru expertiza fiecăruia.
    Vă recomand să vedeţi filmul şi să citiţi apoi recenziile, şi pe cele internaţionale, şi în presă, mai ales online, ale acestui film, care nu este o capodoperă, dar este un film bun şi nu foarte hollywoodian.
    Eu închei subiectul acesta aici, că deja trebuie să mă angajeze echipa Wrestler la departamentul marketing :).
    Numai bine!


  • RE: RE: Clişeu
    [membru], 24.03.2009, 11:26

    No, drajilor, apăi se pare
    C-aţ construit aci, sub soare
    O cum nu-i alta discuţiune,
    De cele răle ş-ăle bune.

    Zis-aţ vreunii c-am dreptate,
    Film mai balcâz nici că se poate;
    Altii, că-s scrof şi-n dud mä urc,
    C-am io ceva cu Mickey Rourke.

    Da-i mult mai bine, Doamne ia-mă,
    Decât să nu fii luat în samă.
    Şi-n graiu' nost' ăl neaoşesc,
    D-apăi la tăţ vă mulţămesc!

  • RE: RE: Clişeu
    [membru], 24.03.2009, 12:13

    Pt. Rada.
    Apreciez răspunsul civilizat şi documentat.
    Nu apreciez faptul că îţi închipui că fac aprecieri (clişeu)fără să fi văzut filmul; am citit chiar şi cronici! :) Asta e... părerea mea rămâne aceeaşi: un clişeu sub valoarea clişeelor inspiratoare.
    În ce priveşte stilul cronicii lui Pitbull, îţi dau dreptate. Chiar m-am mirat, căci nu obişnuia...
    De fapt m-a iritat la tine acel "nu ai înţeles nimic". Probabil te iritase băşcălia lui. Oameni suntem...
    Cu bine!

  • RE: RE: RE: Clişeu
    [membru], 24.03.2009, 18:20

    Hihihi...asta chiar mi-a plăcut...nu-i rău deloc :-)

  • RE: RE: RE: Clişeu
    [membru], 25.03.2009, 11:37

    D'apăi, aşa-i: Există un singur lucru mai rău decât să fii vorbit de rău - să nu se vorbească deloc despre tine.

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus