Primul titlu de scenariu de pe cea dintîi listă a cîştigătorilor ultimului concurs de proiecte de la CNC (cîştigători provizorii, fiindcă urmează contestaţiile) este Dragoş Vodă. Iar numai cu trei linii mai jos citim titlul Zamolxis. E vorba despre lista intitulată sintetic "Cîştigători - proiecte de dezvoltare", cu alte cuvinte, despre sinopsisurile unor scenarii în lucru, după care ar urma să se realizeze lungmetraje de ficţiune.
Casa producătoare afişată în vîrful listei care totalizează zece sinopsisuri deţine recordul privilegierilor procedurale finalizate cu subproduse, muza predilectă a scandalurilor perpetue ale concursurilor de la CNC fiind Artis Film România. Sînt suficiente două dintre titlurile de pomină de pe cartea de vizită a firmei: Vlad Nemuritorul (2002) şi Azucena (2005). Plus numele patroanei: Cornelia Paloş. Iar ca lucrurile să fie complet limpezi, numele scenaristului unic al lui Dragoş Vodă, Valeriu Ţurcanu (de la studioul din Chişinău), reapare pe a doua listă a cîştigătorilor, cărora le urăm să devină urgent perdanţi: "Cîştigători - proiecte ficţiune lungmetraj", recte scenarii gata să intre în filmări. Al doilea titlu al dlui Valeriu Ţurcanu este Se caută o mamă, iar casa de producţie şi regizorul pe punctul de a zice "motor!" (încă două lovituri de teatru) sînt aceiaşi: Artis Film şi clientul nostru permanent, de la Vlad Nemuritorul la Un acoperiş deasupra capului, Adrian Popovici (soţul Corneliei Paloş, coautoarea, ca fostă consilieră ministerială, a concursului trucat prin care Eugen Şerbănescu a devenit, în octombrie 2006, director general la CNC). În logica acestor afilieri, întrucît Dragoş Vodă e abia în stadiul de sinopsis, n-ar fi exclus ca Adrian Popovici să termine între timp Se caută o mamă şi să se prezinte la un viitor concurs ca regizor aspirant pentru filmul Descălecării moldave, cu atît mai mult cu cît ultraproductivul domn lucrează de mult la un film epopeic despre războaiele secolului trecut.
Multitudinea sus-menţionatelor conflicte de interese - nu neapărat în plan personal, ci în cadrul politicii filmice şi al "strategiei de dezvoltare" care revin prin lege CNC-ului - trebuia, se vede bine, să ducă fatalmente la inventarea unui fals "conflict de interese", ca diversiune care s-a vădit a fi foarte funcţională la conferinţa de presă din 4 martie 2009. Cea mai mare parte a timpului a fost pierdută acolo pentru descurcarea iţelor unei acuzaţii absurde supraetajate: şi anume că prezenţa regizorului Alexandru Solomon în comisia de selecţie a documentarelor ar fi favorizat accesul pe lista lungmetrajelor de ficţiune - fapt care intra în competenţele altei comisii - a unui proiect al lui Radu Jude, promovat de producătoarea Ada Solomon, soţia lui Al. Solomon.
Pe cît de cusută cu aţă albă, pe atît de pornită să împuşte mai mulţi iepuri deodată s-a vrut această diversiune. Mai întîi, ea îl ipostazia inedit, ca justiţiar imaculat şi intransigent pînă în pînzele albe, pe directorul general încă nedestituit (nici după darea în vileag a ordurii personale, strecurată prin efracţie la finanţare, în 2004, şi ascunsă publicului, pînă în toamna trecută, sub titlul Dincolo de America). În al doilea rînd, era eliminat din cursă proiectul debutantului recent premiat la Berlin pentru Cea mai fericită fată din lume, situat pe locul al doilea la secţiunea cu pricina. Acesta, dacă ar intra imediat în lucru cu un al doilea lungmetraj, ar strica toate socotelile celor care determină şi profită de întîrzierea cu 4-5 ani a celui de-al doilea film, precum şi de decalarea la acelaşi interval al celui de-al treilea op al debutanţilor de elită (regulă impusă lui Cristi Puiu şi lui Cristian Mungiu, pe care Corneliu Porumboiu şi Cătălin Mitulescu vor reuşi s-o corecteze cu doar un an).
În fine, a treia perfidie a mişculaţiei a fost trădată, la conferinţa de presă din 4 martie 2009, de către însuşi Eugen Şerbănescu, care a pretins că eliminarea redutabilului debutant ar fi în beneficiul simultan a două proiecte (?!), aflate imediat sub linia de plutire, ale unor titulari încă mai redutabili şi mai greu de contestat: cuplul scenaristic Corneliu Porumboiu-Igor Cobileanski şi regizorul-scenarist-director de imagine-producător Dinu Tănase. Un embarras du choix din pricina căruia mai nimeni nu are răgazul să observe că beneficiarii n-ar fi în coada clasamentului, ci la mijlocul lui. Nici n-am apucat să notez mai sus că autorul proiectului inspirat de zeul geto-dacilor Zamolxis e nimeni altul decît Ioan Ionescu, care încă nu a decontat pelicula unei imposturi anterioare, trecută prin comisia de rating, dar dosită ulterior de complicii de la CNC. E comic cum aceştia şi-au putut închipui o clipă că un Ioan Ionescu şi cei din constelaţia Artis Film vor merge cu succes, în anul 2009, pe urmele naşului şi ale performerului speciei bugetivore, Mihnea Gheorghiu şi, respectiv, Sergiu Nicolaescu (inclusiv prin monopolizarea în linie stalinistă a semnăturilor de pe generice)! N-avem spaţiu să glosăm suficient nici pe marginea altei triste comicării: parvenirea pe locul al doilea al listei a doua - a groparului filmic al Crailor de Curtea Veche (1996) şi al regretatului regizor Mircea Veroiu - a veteranomenklaturistului scenaristic Ioan Grigorescu, care şi-ar reitera isprava cu Chira Chiralina, şi a lui Dan Piţa, în a doua specie bugetivoră a Vechiului Cinema.
Ş.a.m.d. Ajunge!