Scrisoare deschisă adresată Biroului Permanent al Senatului României, domnului preşedinte Mircea Geoană; Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, doamnei Renata Anastase; ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, domnului Theodor Paleologu
Doamnelor şi domnilor,
Subsemnaţii, critici de film, întruniţi în echipa revistei Observator cultural, semnatari, de asemenea, ai rubricilor de specialitate din Dilema veche, România literară, Idei în dialog, Libertatea, revista 22, Adevărul literar şi artistic, Cultura, 24FUN, Bucureştiul cultural, Time Out Bucureşti, precum şi la TVR Cultural şi pe LiterNet.ro şi HotNews.ro,
constatînd absenţa unor reacţii din partea uniunilor şi asociaţiilor de resort, printre care Asociaţia Criticilor de Film din cadrul Uniunii Cineaştilor, faţă de anomaliile cronice din instituţiile cinematografiei publice, anomalii manifestate din nou cu acuitate la recentul concurs de proiecte de la Centrul Naţional al Cinematografiei;
citind cu stupefacţie replica dată publicităţii de către directorul general al CNC, Eugen Şerbănescu, ca răspuns la dezvăluirile pe deplin convingătoare ale regizorului Cristian Mungiu, membru al Comisiei de selecţie a concursului în discuţie;
luînd act cu îngrijorare de anunţul făcut public de senatorul scenarist Radu F. Alexandru, membru în culpă al ultimei comisii de selecţie de la CNC, că domnia sa, împreună cu preşedintele în funcţie al Comisiei pentru Cultură a Senatului, regizorul Sergiu Nicolaescu, a luat iniţiativa elaborării unui proiect de modificare a Legii Cinematografiei, în care primul obiectiv ar fi scoaterea acestei instituţii din sistemul Ministerului Culturii;
aflînd cu uimire că unii tineri cineaşti au dat curs unei invitaţii pentru discutarea proiectului anunţat, fără ca ulterior să-şi precizeze o poziţie în această chestiune de prim ordin;
vă supunem atenţiei şi aşteptăm din partea dumneavoastră un răspuns la semnalările şi propunerile de mai jos.
Demersul nostru are două direcţii. Dorim mai întîi să facem cunoscută, în atenţia Comisiilor pentru Cultură şi a factorilor de decizie din Parlamentul României, convingerea noastră îndelung verificată că senatorii Radu F. Alexandru şi Sergiu Nicolaescu nu au nici o îndreptăţire să se instituie ca iniţiatori ai unui nou act legislativ în branşă. E mult prea mult însuşi faptul că ar urma să se pronunţe din poziţii privilegiate asupra viitorului act, după ce şi-au reluat mandatele pe care le pierduseră în 2004. Fiindcă nulitatea indubitabil atestată pe ecrane de către scenaristul în cauză stă la baza incorectitudinilor care l-au descalificat după ultima prestaţie, ca membru în comisia în care numai anomaliile unei legislaţii corporatiste de cea mai tristă filiaţie i-au asigurat promovarea. În ce-l priveşte pe regizorul meseriaş al filmelor de gen, în ultimul timp tapajist-comerciale - categorie pe care reglementările europene în domeniu le exclud de la finanţare din bani publici -, el s-a compromis cu anticipaţie, prin tot ce a făcut ca diriguitor autopropulsat politic după 1989, ca persecutor numărul 1 al vîrfurilor Noului Val/Noului Cinema Românesc.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Nimănui, din cei de bună-credinţă şi cu minimă informaţie asupra evoluţiilor şi involuţiilor filmului românesc, ale sistemului instituţional respectiv, nu poate să-i scape vectorul diversiunii puse la cale. Este un conflict de interese în care cei doi senatori se angajează, noua tentativă de scoatere a cinematografiei din sistemul Ministerului Culturii vizînd practic, ca şi în trecut, sustragerea de la orice control profesionist direct. După binecunoscutele manevre anterioare, întreprinse cu rezultate catastrofale pentru creaţia şi producţia de filme din anii '90 şi 2001-2004, este cea mai mare ofensă adusă în acest plan responsabilităţii noastre profesionale şi deontologiei de la care ne revendicăm.
A doua direcţie a demersului nostru priveşte ministerul Culturii, pe domnul ministru Theodor Paleologu. Încă din luna ianuarie a anului 2007 - după cea mai mare deturnare de fonduri din istoria concursurilor de la CNC, al cărei prim beneficiar fusese regizorul Sergiu Nicolaescu, pentru favorizarea căruia directorul general înainte numit a schimbat Regulamentul în timpul concursului -, 15 critici de film, printre care cei mai mulţi dintre subsemnaţii, au cerut ministrului de resort un audit critic al rezultatelor aplicării Legii şi Regulamentului în vigoare. Faptul că fostul ministru a ignorat semnalele şi solicitările noastre l-a încurajat pe directorul general să-l ameninţe cu tribunalul pe Cristian Mungiu, în aprilie 2007, cînd acesta a declarat în presă că finanţările care revin tinerilor din Fondul Cinematografic sînt numai perdeaua de fum, în spatele căreia circulă "valizele cu bani" ale corupţilor şi corupătorilor, întru finanţarea masivă a subproduselor, a eşecurilor previzibile în serie, cu profituri grase pentru uzurpatori.
Numai Palme d'Or de la Cannes l-a scutit pe Cristian Mungiu de spectrul ameninţărilor mafiei, aflată la comandă în cinematografie, prin legea ale cărei articulaţii definitorii poartă marca sa.
Domnule ministru Paleologu,
Socotim că, la mai bine de un trimestru de cînd aţi preluat mandatul, ar fi momentul să daţi curs auditului public refuzat de predecesorul dumneavoastră. Fiind vorba în primul rînd de o evaluare critică de specialitate a filmelor rezultate din finanţările publice ale ultimilor ani, şi nu mai puţin a proiectelor în curs, sîntem gata să răspundem unei solicitări, în acest sens, din partea dumneavoastră, contînd pe faptul că, printr-un ordin pe care l-aţi emite, comisia abilitată în acest scop ar avea acces nestingherit la actele aferente de la CNC, recte textele scenariilor, notele comisiilor şi filmele terminate, dar încă ascunse publicului şi criticii. Vă propunem ca rezultatele acestei cercetări să fie expuse şi discutate public la un Simpozion Naţional pentru Reformarea Instituţională a Cinematografiei, a cărui coordonare v-ar reveni de drept.
Cu acest prilej, care în opinia noastră ar trebui să fie în prima parte a lunii iunie 2009, ar urma firesc să fie discutat, cu deschiderea cuvenită, un proiect asumat de minister, ca iniţiator al unei Ordonanţe de Urgenţă pentru modificarea Legii Cinematografiei, de preferinţă cu promovarea pentru prima dată a unei Legi Organice a Cinematografiei. Contribuţia criticilor autonomi, într-un grup de lucru funcţional asupra proiectului, v-ar sta la dispoziţie şi în această privinţă, alături, sperăm, de cea a tinerilor cineaşti şi a juriştilor desemnaţi de minister.
Doamnelor şi domnilor parlamentari, domnule ministru,
Apelăm în egală măsură la dumneavoastră, conjurîndu-vă să daţi curs unor soluţii noi, pentru ieşirea din cercul vicios al scandalurilor perpetue, determinate de deturnările sistematice de fonduri din cinematografie. Deturnări... legale, dată fiind legea fără coloană vertebrală, pe care mediocraţia fripturistă, dominantă la UCIN, UARF şi la celelalte vreo duzină de corporaţii artizanale, a avut grijă din capul locului să şi-o asigure, menţinîndu-i în toate variantele preocuparea exclusivă şi şantajistă pentru sursele de finanţare, întru paralizarea selectivităţii critice şi prorogarea vidului de competenţă şi responsabilitate, care a fost şi este CNC-ul. La rîndu-i, Regulamentul concursurilor CNC face obiectul rîsului oaspeţilor europeni, prin procedurile orwelliene de conturnare birocratică a evaluării, selectării şi procesării profesioniste a proiectelor. Iar perspectiva iniţiativei legislative Radu F. Alexandru-Sergiu Nicolaescu ar echivala cu a treia restauraţie funestă din istoria ultimilor 20 de ani ai enclavei cinematografice, după cele din 1990 şi 2000-2001.
Avem toate motivele să afirmăm categoric că, fără modificarea radicală a căilor de desemnare a profesioniştilor în organismele de decizie şi de lucru de la CNC, fără reconceperea acestora ab ovo, fără instituirea unei politici promoţionale valoric, nonegalitaristă, a unui program şi a unei metodologii noi, nu se va mişca nimic altfel, instituţional, în cinematografia română.
Mai mult decît atît: iniţiativa legislativă a senatorilor Radu F. Alexandru şi Sergiu Nicolaescu ameninţă să instituţionalizeze dicteul sistemului nereformat, al mediocraţiei corporatiste, vizibil în actuala componenţă a Consiliului de Administraţie şi a comisiilor de selecţie de la CNC. Este ideologia imposturii la paritate cu valorile, teoretizată de directorul general Eugen Şerbănescu, care a înlocuit în ultimul timp politica fostului regim, de răsturnare directă a scării de valori, cu fariseismul unei politici "echilibrate" ("balanced", de faţă cu străinii), soldată cu reducerea ritmului de lucru al talentelor de vîrf aproape de nivelul impus disidenţilor în deceniile dictaturii: un film la 3-4-5 ani o dată.
Salvaţi Noul Cinema Românesc!
Faceţi ca el să supravieţuiască şi să-şi dea ritmic întreaga măsură, nu numai datorită geniului individual irepresibil şi sprijinului constant din partea juriilor festivalurilor internaţionale şi a Noii Critici, ci şi, decisiv, din partea factorilor şi instanţelor politice din România!
6 aprilie 2009
Ileana Bîrsan, Laurenţiu Brătan, Mihai Fulger, Andrei Gorzo, Angelo Mitchievici, Valerian Sava, Magdalena Stanciu, Alex. Leo Şerban.