"Nevoia de lumină în camera obscură a cinematografiei româneşti"?!
Formularea citată mai sus (minus semnul întrebării şi al mirării) a fost titulatura fixată de Ministerul Culturii, pentru ceea ce s-a declarat a fi, marţi, 28 aprilie 2009, o "dezbatere publică" la sediul instituţiei, în prezenţa ministrului Theodor Paleologu. La patru luni de la preluarea mandatului, a fost prima întîlnire cu "mediul cinematografic", cum se indica vag, într-un prim comunicat, ca urmare a (tot) patru Scrisori deschise, publicate în răstimp, individual şi ulterior în grup, respectiv de 22 de regizori, producători, scenarişti şi directori de imagine şi de 8 critici, istorici şi publicişti de specialitate.
Nu ne-a surprins să constatăm că, în loc să se afle prioritar la ordinea de zi a întîlnirii mult întîrziate, respectivele documente, înregistrate oficial între 5 ianuarie şi 20 martie 2009, au devenit obiectul deriziunii din partea ministrului însuşi, care le-a găsit "distractive", directorul general în funcţie la CNC, Eugen Şerbănescu, atacîndu-le ca fiind un atentat la ordinea publică şi la interesele cinematografiei naţionale. Nu ne-a surpins, fiindcă titulatura şi punctajul, precizate în comunicatul ministerial ultim, prin care era reconvocată întîlnirea (prevăzută iniţial pentru data de 16 aprilie), erau nu doar (firesc) diferite sau eventual (productiv) complementare, ci erau diametral opuse, incompatibile, atît în fond, cît şi în formă, atît în termeni, cît şi, mai ales, prin vectorii lor, cu semnalările şi dezideratele de reformă ale petiţionarilor.
Spre deosebire de Scrisoarea celor 22 de cineaşti (prin citarea solidară a Scrisorii individuale a lui Cristian Mungiu, din 6 martie 2009, erau de fapt 23), care solicita "iniţierea unei reforme radicale a Centrului Naţional al Cinematografiei" şi "reconfigurarea globală a sistemului", titulatura ministerială plonja în metaforismul cvasi-liturgic, de la un Platon sau un Lumière citire: "Nevoia de lumină în camera obscură a cinematografiei româneşti". Mai multă lumină, decît prin "reflectoarele" de toate calibrele ale studiului de caz exhaustiv al lui Cristian Mungiu - i-am replicat pe loc ministrului -, e greu de imaginat! Şi nu "camera obscură", cu care este echivalată ofensator cinematografia însăşi, e de discutat, ci obscuritatea din avanscenă, din instituţiile publice, din legislaţia în vigoare. Ceea ce face ca, în cinematografie, "marea corupţie" să nu fie una greu de probat, cu "valizele de bani" din culise, pentru care fondurile acordate tinerilor de mare talent sînt doar o perdea de fum, cum afirma acelaşi Mungiu înainte de a pleca la Cannes cu 4, 3, 2, de unde dacă s-ar fi întors fără La Palme d'Or, urma să fie tîrît prin tribunale. Nu! Grosul hoţiei constă în deturnarea "legală", masivă, a fondurilor publice, spre suproduse în serie, spre eşcurile perfect previzibile din proiect.
"Camera obscură"? Da, dacă ne referim la însuşi convocatorul ministerial - mostră fără precedent de nonsensuri şi eufemise diletante (ornate în treacăt cu un dezacord gramatical: "constituirea unui grup de lucru a cărui scop este... - s.m.). De pildă: "identificarea măsurilor pe baza cărora pot fi determinate criteriile...". Parcă logic ar fi invers: criteriile să "determine" măsuri. Totuşi, în virtutea civilităţii care te obligă să respecţi regulile casei, am avansat două eventualităţi, la care ministrul a surîs sibilinic şi aproape consensual, eludînd un răspuns:
1. Dacă ar putea da curs unei "măsuri" similare celei din 2003, a fostului ministru Răzvan Theodorescu, care a suspendat "Colegiul Consultativ" condus în conflict de interese de senatorul Sergiu Nicolaescu, totodată preşedinte al comisiei de selecţie din 2001, după al doilea concurs fraudat la CNC.
2. Dacă îşi va pune în balanţă propriul mandat - cum a făcut Mona Muscă în 2005, spre a zădărnici repartizarea algoritmică a funcţiei de director general la CNC partenerului politic UDMR - recte, prin refuzul pactului invocat de surse media, dintre PSD-Mircea Geoană şi trustul MediaPRO-Adrian Sîrbu, prin care funcţia în cauză ar reveni obscurului Lucian Pricop, mai incompetent şi mai incompatibil cu funcţia decît ultimul membru al actualului Consiliu de Administraţie compromis de la CNC.