Iniţierea - Gran Torino

În viaţă întâlnim uneori persoane care ne marchează atât de puternic prin gesturi, prezenţă, atitudine, încât după aceea nimic nu mai este la fel. O astfel de întâlnire memorabilă se află în centrul ultimului film regizat de Clint Eastwood, Gran Torino.

Scenariul filmului are la bază o schemă simplă şi previzibilă, cea pe care sunt construite basmele. Tema - eternul conflict bine-rău, probele la care e supus eroul, clişeele - care au rolul de a asigura aici legătura dintre secvenţele importante, finalul - (cvasi) fericit, toate străbătute de firul roşu al unei iniţieri, îndreptăţesc această cheie de receptare a filmului regizat de Eastwood. De aceea Gran Torino poate fi perceput ca un alt fel de basm, unul modern, adaptat zilelor în care trăim.

Secvenţele iniţiale aduc în prim-plan unul dintre personajele principale şi îi conturează profilul. Walt Kowalski (interpretat de Clint Eastwood) este un veteran al războiului din Coreea, bântuit de atrocităţile întâmplate acolo. Rămas văduv, respinge cu duritate încercările băieţilor săi, ale familiei asiatice vecine, ale preotului, de a se apropia de el şi de a-l determina să se adapteze comunităţii în care trăieşte. Tot ceea ce îşi doreşte Walt este să fie lăsat în pace şi să aibă grijă de căţeluşa sa, Daisy şi de maşina marca Gran Torino.

Al doilea personaj important, Thao, fiul adolescent al familiei vecine, capătă consistenţă abia o dată cu ceea ce în basm numim, cu un termen cam tehnic, "situaţia de prejudiciere". Astfel el este surprins într-o noapte de Walt în timp ce încerca să îi fure faimoasa maşina. Gestul băiatului nu vine din dorinţa de a poseda mult râvnitul Gran Torino, ci e parte a unui ritual destinat integrării într-o gaşcă de cartier, gaşcă ce corespunde în mod evident forţelor răului din basme.

Încercărilor de a restabili echilibrul, prezente şi ele în orice basm, le corespund în scenariul filmului toate întâmplările prin care trece adolescentul atât în relaţia cu Walt, cât şi în cea cu băieţii răi care îl vor alături de ei.

Şi pentru că nimic nu se întâmplă în van, nici în basme, nici în filme şi nici în viaţa reală, drept pedeapsă pentru că a făcut familia de ruşine, Thao este trimis de mama lui la Walt şi obligat să muncească pentru acesta. Dar, chiar şi aşa, relaţia Walt-Thao, în jurul căreia se construieşte filmul, nu este una de subordonare. Cei doi descoperă prin şi cu ajutorul celuilalt noi adevăruri despre ei înşişi şi despre lumea în care trăiesc.

Thao învaţă să repare diverse lucruri, îşi dezvoltă unele aptitudini, dobândeşte curajul de a lua iniţiativa (o invită în oraş pe fata de care e îndrăgostit) şi începe să se integreze în comunitate. În acest sens secvenţa dialogului dintre Walt, Thao şi frizerul lui Walt este memorabilă: adolescentul îşi însuşeşte o serie de replici prin care nu comunică nimic, dar care funcţionează ca semne de recunoaştere între membrii aceluiaşi grup şi tocmai de aceea sunt absolut necesare. Din adolescentul derutat, timid, lipsit de personalitate, care era la început, Thao reuşeşte treptat să-şi descopere o adevărată identitate.

Pe de altă parte, schimbările sunt evidente şi în cazul personajului matur. Walt renunţă la cinism, la orgoliu (de câteva ori Thao îşi impune punctul de vedere şi îl determină să se lase ajutat). Mormăielile, scrâşnetele, replicile ironice sunt acum dublate de o clară afecţiune şi fac ca personajul să devină simpatic.

Punctul culminant al basmului - confruntarea bine-rău este transpusă în film în confruntarea dintre Walt şi membrii găştii de cartier. După ce l-au ars cu ţigara pe Thao, au tras asupra familiei lui şi i-au violat sora, Walt realizează că el şi numai el îi poate apăra şi oferă astfel ultima lecţie a iniţierii. În urma acesteia ştie că a lăsat lucrurile în ordine şi a asigurat, pentru un timp, liniştea celor pe care îi iubeşte.

De remarcat este modul în care este rezolvat conflictul şi faptul că iniţierea lui Thao nu este nici ostentativă şi nici grăbită spre final. Conştient de faptul că adolescentul nu este pe deplin pregătit pentru marile decizii, Walt preferă să îl închidă în casa, protejându-l, şi îi înfruntă singur pe membrii găştii.

Tot schemei basmului îi aparţine finalul: adolescentul, care, departe de a se fi descoperit în totalitate, s-a dovedit a fi demn de învăţăturile oferite, este recompensat de Walt cu un premiu special, maşina Gran Torino. Iar ultima imagine a filmului, prezentându-l pe Thao în Gran Torino, îndreptându-se spre o destinaţie necunoscută, ne aminteşte că o adevărată iniţiere nu e decât un început.