Un spectacol în care destinele rămân suspendate pentru că tu eşti cel care optezi, în final, asupra variantei care te face să te simţi confortabil. Sau nu. Nu avem de-a face cu un spectacol interactiv, în sensul constrângerii publicului de a participa şi de a da o direcţie celor petrecute pe scenă. Avem de-a face cu exersarea capacităţii fiecăruia de a permite miracolului să se petreacă.
Dincolo de dramele care se petrec în cadrul celor trei familii din spectacol, dincolo de clasarea acestora drept cazuri sociale şi de evoluţia nefastă a destinelor, se naşte miracolul. În fapt, o întâmplare banală, valorizată prin momentul-limită în care se declanşează şi prin efectele uluitoare pe care le produce. Şi pentru că fabulosul este apanajul miracolului, acesta acţionează, pentru fiecare caz în parte, acolo unde s-a instalat carenţa.
În final, misterul este cel care schimbă destinaţia faptelor, prilejuind bucurie scepticului. Stă în puterea ta să deviezi cursul fatalităţii. Nu trebuie decât să accepţi vecinătatea fantasticului. Până la urmă, eşti cel îndreptăţit să clasezi anumite întâmplări ca fiind miraculoase, pentru că aprecierea efectelor produse rămâne la latitudinea ta.
(Genţiana Ionescu)