Ochii mi se lipesc de o creangă care iese din zid: natură suprapusă suprarealist pe cultură...
Colegii mei sunt deja aici. Sunt mai puţin de trei ore până la începerea conferinţei. Pregătesc cu Mihaela dosarele de presă, care sunt multe, multe. În jurul nostru e forfotă mare. Sosesc curieri, se aduc materiale promoţionale, mobilier, flori pentru aranjamente, ba chiar şi un covor roşu.
Nu observ cum se scurge timpul. Soseşte Constantin Chiriac trasându-ne task-uri. Moartă de curiozitate îmi strecor privirea prin cărţile venite în urmă cu câteva minute de la Nemira - cinci luni şi mai bine de muncă obsedată round the clock.
În curte întâmpinăm oaspeţii care încep să sosească rând pe rând: ambasadorul Japoniei, cel al Israelului, Raluca Turcan, preşedinte al Comisiei pentru cultură din Camera Deputaţilor şi last, but not least, Theodor Paleologu.
Vremea e splendidă. Conferinţa durează, nu reuşesc să mă furişez în sală, prind doar frânturi de frază bântuind pe holuri, încercând să mă fac utilă. Dau informaţii. Frustrarea că nu reuşesc să mă împart între toţi cei pe care ar fi trebuit să-i abordez. Îmi promit să-mi iau revanşa în Festival. Se discută, se dau interviuri, se stabilesc detalii. Vorbesc cu Sanda Vişan despre un proiect palpitant pe care îl plănuieşte pentru FITS 2010 şi la care urmează să o ajut cu materiale. Can't wait it! Florica Ichim se interesează cum îmi merge la Sibiu. Îmi vine să-i zic că aş fi fericită dacă mi-ar permite starea de epuizare - ce paradox stupid!...
Pe la 14.30 îmi iau rămas bun şi o şterg chiar la timp pentru a prinde ultimul autocar spre casă. Telefonez, organizez, planific. Emoţia învinge pentru o clipă oboseala - ţin în mână cartea - Repetiţiile şi teatrul reînnoit - secolul regiei - şi parcă mi-e frică să încep să o citesc, de teamă să nu descopăr greşeli... Şi sper să nu-l fi dezamăgit pe George Banu. Ajungem în sfârşit într-un Sibiu nocturn. Încep să scriu. Tânjesc după... Odihnă.
Descarcă programul FITS 2009 aici.