Corneliu Porumboiu a luat premiul al doilea în competiţia Cinéfondation (consacrată şcolilor de film) de la Cannes, o trambulină perfectă pentru afirmarea unui tânăr cineast. Absolvent al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, Corneliu Porumboiu (la 28 de ani) a impresionat deja cu acest film juriul, spectatorii şi participanţii ultimei ediţii a Festivalului internaţional studenţesc Cinemaiubit (2003).
Călătorie la oraş este o microfelie de viaţă plină de semnificaţii ale societăţii româneşti, caracterizată de o indicibilă mixtură a realismului cu absurdul, cu personaje pline de farmec şi cu rezolvări filmice inspirate. După “Ursul de Aur” de la Berlin cucerit de Cristi Puiu, după premiul obţinut de Constantin Popescu cu Italiencele la Veneţia recent, Corneliu Porumboiu îmbogăţeşte semnificativ palmaresul filmului tânăr românesc pe celebra Croazetă. Credem însă că virtuţile filmului lui Corneliu Porumboiu ar merita itinerarea lui şi la alte prestigioase festivaluri dedicate scurtmetrajelor.
Călătorie la oraş, filmul de absolvire al lui Corneliu Porumboiu, cu care acesta a participat în secţiunea Cinefondation, a fost distins cu premiul al doilea, ex-aequo cu 99 years of my life realizat de finlandeza Marja Mikkonen. Premiul întâi a fost primit de filmul Happy Now de Frederikke Aspoeck din SUA, iar cel de-al treilea de Nice To See You semnat Jan Komasa din Polonia. Excelentul succes al tânărului regizor român ne consolează de regretul de a nu fi avut în acest an nici un lungmetraj la Cannes şi lansează, suntem convinşi, o carieră. Poate la anul Corneliu Porumboiu va veni cu lungmetrajul de debut, pe care îl pregăteşte acum. Succesul lui Porumboiu e o mare bucurie pentru jurnaliştii români care alaltăieri seară, fără nici un fel de aranjament, s-au adunat pe terasa Clubului de presă, alcătuind un Club Român al Presei neintenţionat. Cineva spunea cu regret că încă o ediţie fără un lungmetraj românesc rupe un început de tradiţie lansat de Marfa şi banii şi Occident. Să vedem ce face Cătălin Mitulescu. Dacă ia şi el premiu?
Cât priveşte competiţia oficială, alaltăieri s-a tras cortina cu ultimul film, 2046 de Wong Kar-Wai, despre care, vai, se spunea că nici nu mai ajunge. A fost montat contra cronometru şi proiecţia de presă s-a amânat de dimineaţa pentru seara. Într-o sală complet plină şi o atmosferă încărcată (dacă îndrăzneai să tuşeşti mai mult, ţi se făcea observaţie), am văzut ceea ce se vrea o continuare a megasuccesului In the mood for love (pentru care doar Tony Leung a luat premiul de interpretare la Cannes, iar filmul doar un premiu mic de tot - deci şanse mari la un premiu mare acum). Un film la fel de frumos vizual, dar care se vede că a fost montat în mare grabă (prea mult fum de ţigară care făcea printre altele farmecul precedentului şi o poveste cam îmbârligată). Altfel, tot un film de dragoste cu acelaşi Tony Leung în acelaşi rol, cu o Gong Li în loc de Maggie Cheung (dar jucând acelaşi personaj). O poveste care amestecă farmecul elegant şi reţinut al anilor ‘60 cu atmosfera futuristă a romanului SF la care lucrează eroul. Pe scurt, tot un love story care pătrunde acum prin straturile temporale, descompune mecanismul sincronicităţii în amor şi demonstrează circular că nu putem scăpa de trecutul nostru, prin orice direcţie am încerca să fugim. Dacă iubeşti In The Mood For Love vei iubi şi acest film, chiar dacă nu vei înţelege tot şi accepţi repetiţiile. Aceleaşi ralenti-uri, aceeaşi atmosfera dulce-decadentă, dar un erou devenit cinic după vechiul amor şi asincron în iubire. “Îţi pot împrumuta orice, cu o singură excepţie”, spune bărbatul care nu-şi mai aminteşte vechile iubite. Care să fie acea excepţie? Trecutul poate, din care nu ne putem sustrage, chiar dacă fugim în anul 2046, într-o lume cu androide care reacţionează întârziat. “De oboseală, ele se chinuiesc şi reuşesc să râdă după câteva ore, iar când plâng, le ia o zi întreagă.”
Sunt convinsă că Walter Salles, care conducea în topul preferinţelor presei pentru Palme d’Or, a stat alaltăieri cu inima strânsă, ca o gimnastă aşteptând ca adversara ei să cadă de pe bârnă. Dilema e cam mare pentru juriul condus de Quentin Tarantino.
Deplasare efectuată cu sprijinul S.C. ASIGURAREAROMÂNEASCĂ - ASIROMS.A.