O scrisoare deschisă şi două replici: Politizarea culturii, un pericol naţional! - FNT, 2009

În cei aproape 20 de ani de după schimbarea regimului comunist, un pericol major a pândit permanent cultura din România şi pe cei activi în acest domeniu: politizarea. Continuând un model de colaborare defectuos datând din timpul comunismului, unii dintre operatorii culturali şi organizatorii de evenimente (mai ales cei provenind din fosta elită comunistă) au întreţinut o relaţie de subordonare permanentă cu clasa politică, indiferent de culoarea ei, plecând de la premisa complet eronată moralmente că se asigură astfel de sprijinul politicienilor sau al partidelor aflate la putere. Pe cale de consecinţă, politicienii în cauză - din nou, indiferent de culoarea politică - şi-au arogat merite inexistente, întrucât de fapt, într-o lume normală, e datoria lor firească să investească în cultură, mai ales că o fac din banul public, nu din buzunarul propriu!

Cultura şi instituţiile culturale sunt esenţiale pentru dezvoltarea oricărui oraş, mai ales a Capitalei unei ţări. Integrarea europeană ne-a demonstrat - din păcate numai teoretic, deocamdată - că instituţiile culturale trebuie să fie parte integrantă din comunitate şi să ofere, împreună cu şcolile şi organizaţiile non-guvernamentale accesul la cultură. Modelul european de relaţie între operatorii culturali şi stat arată beneficiile imense ale investiţiei pe termen lung în cultură, rezultatul fiind o societate de calitate, cu cetăţeni responsabili, în stare să lupte pentru drepturile lor şi să-şi apere standardul de viaţă, uneori chiar prin presiuni concrete asupra politicienilor iresponsabili care gestionează defectuos banul public. Pe termen lung, instituţiile culturale funcţionale, de tradiţie, educă şi inspiră mii de oameni şi de copii şi le ridică nivelul general de viaţă, ceea ce ar trebui să fie una dintre grijile principale ale unei administraţii responsabile! În plus, cultura şi instituţiile culturale ajută turismul, creează slujbe şi generează, la rândul lor, taxe care se întorc la bugetul administraţiei. Toate acestea sunt argumente pentru buna finanţare a culturii, şi nu pentru "pedepsirea" ei prin reducere de buget, de către guvernanţi în căutare disperată de surse pentru acoperirea golurilor financiare provocate de incompetenţa aparatului de stat.

În aceste condiţii, este cu atât mai revoltător faptul că decidenţii politici au hotărât în acest an de criză să reducă drastic fondurile destinate tuturor proiectelor culturale din toată ţara, alegând în schimb să protejeze de orice dificultate financiară DOAR Festivalul Enescu.

Fără să contestăm calitatea acestei manifestări sau să criticăm felul în care este ea organizată, trebuie protestat în mod deschis faţă de o asemenea decizie arbitrară, luată fără nici un fel de evaluare a impactului real al tuturor manifestărilor culturale - cele grav afectate în 2009 prin scăderea bugetului lor - şi cea protejată prin decizie guvernamentală. Bugetul de 7 milioane de euro al Festivalului Enescu este o sfidare pentru toate evenimentele culturale, mari sau mici, de tradiţie sau noi, dar cu impact în comunităţile lor - evenimente care au fost periclitate sau anulate din cauza lipsei de fonduri!

Mai mult decât atât, declaraţia din caietul-program al Festivalului Enescu, sub care ministrul Culturii Theodor Paleologu îşi pune senin semnătura - anume că "era de neconceput ca în numele crizei să amputăm bugetul unui festival care funcţionează perfect" - demonstrează nu numai necunoaşterea modului de funcţionare a unui eveniment cultural (toate sunt departe de a fi "perfecte" într-un sistem absolut imperfect, ce pune obstacole incredibile bunei desfăşurări a unui eveniment şi ucide iniţiativele), ci şi dispreţul faţă de toate celelalte evenimente culturale. Care, se poate înţelege de aici, nu funcţionează "perfect", prin urmare pot fi "amputate" fără grijă. Este expresia perfectă a unei lipse totale de strategie culturală pe termen lung şi de viziune de care dă dovadă şi acest Guvern, cum au mai dat şi altele.

Protejarea unui singur eveniment cultural, nu întâmplător cel mai costisitor dintr-un an întreg - dar şi cel care oferă cea mai strălucitoare vitrină pentru clasa politică într-un an electoral - este o decizie ce trebuie denunţată public, ca fiind un efect al periculoasei politizări a culturii, care se manifestă agresiv în această toamnă electorală în România. Şi căreia ar trebui să-i punem punct, măcar acum, după 20 de ani de la Revoluţie.

(Cristina Modreanu,
director artistic al Festivalului Naţional de Teatru)

---

Pe data 31 august 2009, doamna Cristina Modreanu, director artistic al Festivalului Naţional de Teatru, a adresat Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, domnului Theodor Paleologu, o scrisoare deschisă prin care avertiza asupra pericolului politizării proiectelor şi evenimentelor culturale.

Scrisoarea debutează cu un manifest al statutului autonom pe care cultura ar trebui să-l aibă faţă de orice ingerinţă a politicului, condamnînd orice deturnare a actului cultural prin parazitarea acestuia de către agende electorale.

În a doua parte a scrisorii, doamna Cristina Modreanu protestează faţă de "decizia arbitrară, luată fără nici un fel de evaluare a impactului real al tuturor manifestărilor culturale", de a "reduce drastic, în acest an de criză, fondurile destinate tuturor proiectelor culturale din toată ţara, alegînd în schimb să protejeze de orice dificultate financiară doar Festivalul Enescu".

În această privinţă trebuie spus, în primul rînd, că decizia de a proteja financiar Festivalul Internaţional şi Concursul "George Enescu" nu a fost luată în anul 2009, ci că bugetul şi periodicitatea acestui eveniment au fost stabilite conform Hotărîrii Guvernamentale nr. 214 din 24 martie 2005. Respectiva hotărîre avea scopul de a recunoaşte, de a proteja şi de a asigura promovarea unui Festival Internaţional care, începînd cu anul 1998, potrivit audienţei extrem de ridicate şi cronicilor redactate de presa străină, a beneficiat de o excelentă receptare atît în România, cît şi în afara graniţelor ţării. De asemenea, în privinţa observaţiei doamnei Cristina Modreanu faţă de modul în care Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional "a ales să sprijine în acest an doar Festivalul Enescu" trebuie menţionată sprijinirea, în acest an, a unor proiecte precum Gala Uniter sau asigurarea prezenţei spectacolului de teatru Faust - regizat de Silviu Purcărete la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu - la Festivalul Internaţional de la Edinburgh, 2009.

În plus, faptul că acest Festival a beneficiat din timp de sprijinul de care avea nevoie pentru a funcţiona normal semnalează nu o complicitate ilegitimă a echipelor guvernamentale care au susţinut evenimentul, ci faptul că acesta a beneficiat de o strategie culturală pe termen lung. O strategie care nu a fost afectată de eventualele agende politice particulare şi de care ar trebui să beneficieze şi alte evenimente importante, potrivit necesităţilor lor şi adecvat modului în care sînt receptate.

De asemenea, faptul că cea de-a XIX-a ediţie a Festivalului Internaţional şi a Concursului "George Enescu" are loc într-un an marcat de criză economică şi de organizarea alegerilor prezidenţiale nu poate fi explicat din perspectiva unei strategii electorale - aşa cum sugerează textul doamnei Cristina Modreanu -, ci doar din cea a Hotărîrii Guvernamentale nr. 214 din 24 martie 2005 privind stabilirea unor măsuri în vederea organizării Festivalului Internaţional "George Enescu", care prevedea în conţinutul ei periodicitatea respectivului eveniment şi instituţia responsabilă de organizarea lui.

În ceea ce priveşte poziţia doamnei Cristina Modreanu, conform căreia "gestul domnului Theodor Paleologu de a susţine că «era de neconceput ca în numele crizei să amputăm bugetul unui Festival care funcţionează perfect» demonstrează necunoaşterea modului de funcţionare a unui eveniment cultural (toate sînt departe de a fi «perfecte» într-un sistem absolut imperfect, ce pune obstacole incredibile bunei desfăşurări a unui eveniment şi ucide iniţiativele) şi dispreţul faţă de toate celelalte evenimente culturale" trebuie spus că:

declaraţia domnului Thedor Paleologu se referea exclusiv la Festivalul Internaţional şi Concursul "George Enescu", nu la evenimente culturale în genere şi nici la "imperfecţiunile sistemului";
de asemenea, din susţinerea unui eveniment sau a unui proiect cultural nu poate fi dedusă, în mod inteligibil, dispreţuirea altor proiecte, fie şi unele a căror anvergură este mai mică - iar asta tocmai pentru că valoarea proiectelor culturale nu poate fi întemeiată doar pe puterea de impact sau pe amploarea lor;
afirmaţia Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional avea scopul de a evidenţia faptul că Festivalul Internaţional şi Concursul "George Enescu" este un eveniment a cărui organizare se desfăşoară cu efortul asigurării unui buget multianual independent de agende particulare, în registrul unei normalităţi rar întîlnite şi, deopotrivă, greu de întreţinut. În acest sens, trebuie menţionat faptul că Festivalul de la Salzburg, eveniment cu care Festivalul Internaţional "George Enescu" a fost asemuit, beneficiază de o finanţare de 49,1 milioane de euro şi de 1.800 de angajaţi permanenţi, spre deosebire de bugetul de şapte milioane de euro şi de cei zece angajaţi permanenţi de care beneficiază Festivalul organizat de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.

---

În atenţia Ministerului Culturii, a ministrului Theodor Paleologu personal,

Mulţumesc Ministerului Culturii şi ministrului Theodor Paleologu personal pentru răspunsul dat scrisorii deschise prin care avertizam asupra pericolului politizării culturii în România, înţelegînd că sîntem de acord în această privinţă şi văzînd în aceasta un motiv de speranţă.

Dat fiind că am fost acuzată, ca urmare a acestei scrisori, că aş acţiona împotriva intereselor Festivalului Enescu, ţin să precizez, cum am făcut şi iniţial, că admir eforturile organizatorilor acestui eveniment şi mi se pare evident că acesta aduce servicii enorme imaginii României, aşa cum fac şi alte evenimente culturale. Deplîng însă faptul că pentru nici unul dintre celelalte evenimente nu a fost aprobată o finanţare coerentă, multianuală, care să asigure punerea în practică a strategiilor construite de cei care le gîndesc.

Festivalul Naţional de Teatru, aflat în acest an la cea de a XIX-a ediţie, a fost nevoit să renunţe la invitaţi importanţi din străinătate, în condiţiile în care contractele erau negociate şi planificate de luni de zile, întreaga structură a festivalului fiind modificată, ca urmare a reducerii bugetului. Printre invitaţii cărora am fost nevoiţi să le comunicăm impasul în care ne aflăm s-au numărat celebra coregrafă Sasha Waltz şi compania sa din Berlin. Ceea ce am reuşit să salvăm din ediţia 2009 nu s-ar fi putut întîmpla fără sprijinul numeroşilor parteneri cu care ne-am asociat în acest an, tocmai fiindcă nu considerăm că trebuie să aşteptăm totul din partea unui stat aflat în dificultate. Dar, în continuare, participarea celor mai bune companii din ţară la ediţia 2009 a FNT este pusă sub semnul întrebării de faptul că acestea trebuie să-şi asigure transportul, iar artiştii nu vor primi nici un onorariu. Reacţia mea publică e menită să atragă atenţia asupra acestor "detalii", fiindcă e foarte greu să explici public dublul tratament aplicat de finanţator unor evenimente considerate prioritare în strategia declarată a Guvernului actual.

În situaţii similare cu aceea a FNT se află multe evenimente culturale în 2009, unele fiind nevoite să-şi restrîngă programul, altele fiind suspendate sau amînate din pricina dispariţiei finanţării pe care se bazau, deşi proiectele lor erau deja configurate. Din acest punct de vedere, toţi operatorii culturali îşi doresc acea "normalitate rar întîlnită şi, deopotrivă, greu de întreţinut" de care vorbeşte ministrul Culturii în răspunsul său. Numai că e menirea instituţiei pe care o conduce să vegheze asupra acestei normalităţi grav zdruncinate în acest an, aşa firavă cum era deja.

Pledoaria mea era una pentru reglarea funcţionării unui sistem de finanţare ce pune activitatea operatorilor culturali într-o permanentă nesiguranţă, împiedicînd dezvoltarea firească a proiectelor lor şi, prin aceasta, reducînd efectul serviciilor reale pe care acestea ar putea să le aducă imaginii României în lume.

(Cristina Modreanu,
director artistic al Festivalului Naţional de Teatru)