Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Amintiri din Epoca de Aur

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Senzaţional! Necenzurat! Exclusiv pentru noi! - Amintiri din Epoca de Aur


septembrie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cei care au prins acei ani vor exclama "Chiar aşa era!" "Pe bune?", vor întreba cei care au deschis ochii asupra lumii după '89. Pe bune. Legendele urbane din comunism, scrise de Cristian Mungiu, nu sînt chiar legende. Ci, aşa cum indică titlul, amintiri. Ale fiecăruia şi ale tuturor celor care au trecut prin "Epoca de Aur". La fel ca în 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, ceva atît de impersonal precum istoria devine brusc o experienţa profund personală şi asta e semnul artei mari.

Mungiu ne forţează să ieşim din amnezia colectivă, de data asta prin rîs şi satiră apăsată pînă la negru. Rîzi, dar te ia cu fiori. Cele patru scurtmetraje din prima parte, sub motto-ul Tovarăşi, frumoasă e viaţa!, scot din lada de gunoi a memoriei lucruri pe care ne-am străduit cu străşnicie să le uităm. Capacele de butelii înşirate pe sfoară, ca să marcheze locul la coadă, galantarele cu creveţi, pionierii, secretarii de partid, miliţienii, sloganele idioate împotriva "bombelor cu neutroni", procentele aberante, cenzura, cartelele de alimente, teama care otrăvea totul. Deşi puse în formă de regizori diferiţi (Mungiu, Ioana Uricaru, Hanno Hoffer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu), "scurtele" din Amintiri păstrează unitatea de vervă şi de sarcasm. Sînt scene din acelaşi coşmar, bancuri cu poantă comună şi tăioasă, prezentă în fiecare secvenţă: aviz nostalgicilor! Cum să regreţi aşa ceva? Şi cum te poţi elibera de vechile spaime dacă nu prin rîs?

Noi n-am rîs suficient de epoca aceea, n-am depăşit şocul posttraumatic din '89. E cazul să ne trezim, ne îndeamnă Mungiu & comp, şi să înţelegem o dată pentru totdeauna dimensiunile glumei proaste care ne-a zdruncinat ca neam. Sigur, unii au crezut cinstit în comunism. Şi tocmai pentru că au crezut într-o aberaţie, în Binele Unic, au făcut cel mai mult rău. Legenda activistului zelos care pleacă să alfabetizeze babele pe coclauri arată cît de rupt de realitate şi în acelaşi timp cît de agresiv lucra sistemul.

Cei mai mulţi însă n-au crezut, şi-au băgat picioarele în ideologie, dar au tremurat slugarnic în faţa Partidului, interpretat de o Volgă neagră, parcată implacabil în faţa Casei Presei. Legenda fotografiei oficiale ne poartă prin labirintul propagandei, al pozelor retuşate şi trucate pentru ca "Tovarăşul" să pară mai înalt, mai deştept şi mai frumos decît "domnii" din capitalism. Asta, ca să ne convingem că libertatea de exprimare nu e un lucru de lepădat. Şi ca să nu ne facem iluzii că diversitatea din presa de azi înseamnă automat diversitate de opinii. Cenzorii stau la pîndă în noi, gata să apere ideologia dominantă, gata să ne scutească de efortul de a gîndi cu capul nostru. E drept că ziarele aveau şi pe atunci utilitate practică, serveau adică la împachetat salamul şi pîinea de la masa de prînz. Dar, din fericire, pe atunci nu se inventase Adobe Photoshop.

Poveştile sînt spuse alert şi spumos, cu pedala apăsată nemilos pe umor. Da, era de rîs, cum nu ne-am dat seama că trăiam într-o caricatură? Era de rîs, dar atunci nu rîdeam, poate pentru că nu există rîs destul de puternic pentru asta. Ar fi trebuit să fie un hohot colectiv, dar n-au fost decît rictusuri izolate. Amintirile schiţează o arheologie socială, nu un proces. Personajele sînt tipuri, profiluri bidimensionale, cu valoare pur ilustrativă. Dar situaţiile au complexitatea tragicomică a vieţii reale, frumoasă numai în lozinci şi numai pentru vînzătorii de la "Carne" şi privilegiaţii sistemului.

Faceţi cunoştinţă, aşadar, cu miliţianul care crede în porc şi e gata să sară în aer pentru asta ca mujahedinii, cu inimile frînte de sandvişuri cu salam de Sibiu, cu baciul lăsat fără voce de o îngheţată, cu primarul ipohondru care se află în pragul infarctului de cîte ori sună "de la judeţ". Amintirile nu-i judecă, nu pun ştampile, nu moralizează. Micile epiloguri buclează şi iluminează poveştile, ca pe bijuterii, lăsînd concluziile la alegerea publicului.

Dar, dar... Înainte de a condamna lumea "Epocii de Aur", trebuie să ne întrebăm un lucru. Cum de-am ajuns cu toţii în carusel? Ce ordin hipnotic ne-a precipitat în hora sistemului? Cum de-am rămas jumătate de secol în aer şi de ce n-am îndrăznit să ne desprindem şi să oprim jucăria infernală de la buton?








 Toate articolele despre Amintiri din Epoca de Aur


2 comentarii

  • pentru ca
    saureign [membru], 01.10.2009, 12:32

    nu s-a terminat benzina de la motorul caruselului, nici acum...

  • de ce nu suntem crânceni
    danielad [membru], 01.10.2009, 14:39

    Stimată doamnă Andrieş,articolul dumneavoastră vine dintr-o epocă în care nu mai opreau la uşă, noaptea, maşini negre, care să golească acele case,în care mai existau oameni care să se împotrivească. Nici filmul lui Cristi Mungiu nu e crâncen. Vă amintesc o celebră caricatură a lui Mihai Stănescu: un bolovan uriaş striveşte un om din care nu se mai văd decit gâtul şi capul; un trecător întreabă: .."şi nu faci nimic să ieşi din situaţia asta?" Cam aşa e şi pornirea dumneavoastră (îndreptăţită de altfel) de a întreba de ce nu ne-am urnit. Au fost mai mulţi sau mai puţini astfel de bolovani în Europa de est, dar nici unul nu era atât de uriaş ca al nostru.
    Şi vă amintesc numele de tristă amintire Casa Scânteii nu Casa Presei pentru acea construcţie stalinistă de la şosea.
    Altminteri, azi, din fericire, putem face haz de ultimii 60 de ani. Cred că e un lucrul cel mai înţelept pentru supravieţuitori.

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Maria Andrieş


Alte articole

 10 ani cu filmul românesc. Episodul 9 - Anul 2009, Iulia Blaga
 Amintiri din Epoca de Aur cu subtitrări în engleză şi franceză, Comunicat de presă
 Maximalist, despre minimalismul de gen - Amintiri din Epoca de Aur 2: Dragoste în timpul liber, Valerian Sava
 Legende urbane şi adevăruri umane - Amintiri din Epoca de Aur 2: Dragoste în timpul liber, Mihai Fulger
 Alte amintiri, aceeaşi epocă - Amintiri din Epoca de Aur 2: Dragoste în timpul liber, Andreea Chiriac Hentea
 Toate articolele despre Amintiri din Epoca de Aur


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer