Tovarăşi, frumoasă e viaţa! - Amintiri din Epoca de Aur

Pe măsură ce îmi scriu textul despre prima parte a seriei Amintiri din Epoca de Aur, pe Twitter se întâmplă ceva minunat de viu - utilizatorii din Ro au iniţiat un hashtag (au deschis un subiect) despre #amintiridinepocadeaur, unde îşi povestesc cu lăcomie în timp real amintirile din vremurile apuse. Oamenii ăştia sigur s-au dus (sau se vor duce) să vadă filmul-omnibus despre legende urbane din perioada comunismului scris de Cristian Mungiu (şi regizat împreună cu Ioana Uricaru, Hanno Hoffer, Răzvan Mărculescu şi Contantin Popescu). Pentru că toate poveştile din film - şi Legenda activistului în inspecţie, şi Legenda fotografului de partid, şi Legenda politrucului zelos, şi Legenda miliţianului lacom - fac parte din viaţa / amintirile noastre pe care ne-a plăcut întotdeauna să le auzim, să le spunem mai departe fără sprâncene încruntate sau fără degetul arătător ridicat.

Poate că filmul marchează momentul în care ne-am desprins suficient de trecut încât să murim de râs la gândul că acum vreo douăzeci de ani gazam porci în bucătărie (partea cea mai haioasă din film!) sau poate că e un prilej (unul dintre puţinele) să fim din nou împreună ca pe vremuri. Sau poate e momentul (cam crud, hehe) să recunoaştem că mulţi dintre noi încă locuiesc în Epoca de Aur. Treaba e că suntem în faţa unui film de public, o comedie românească foarte curată la suflet (a se citi fără parti-pris-uri estetice), în care, chiar dacă există diferenţe de calitate de la un film la altul, povestea este pusă la loc de respect. Şi cred că vă era dor de o comedie românească asezonată cu suspans, surprize şi răsturnări de situaţie.