Rezumat astfel, Festivalul Internaţional de Film Transilvania 2009 ar putea apărea cam părtinitor. O fi el filmul românesc pe val, dar chiar să-şi adjudece mai bine de jumătate dintre trofeele şi diplomele palmaresului?! Dacă ne uităm mai atent constatăm că numai Poliţist, adj. de Corneliu Porumboiu a avut de luptat cu restul filmelor străine - şi că a cucerit doar o jumătate de trofeu, împărţind gloria şi banii (10.000 euro de la Vodafone) cu norvegianul North de Rune Dustal Langlo. (Ca o completare la acest semitrofeu, Porumboiu a mai cucerit şi sufragiile cititorilor ziarului Adevărul de seară, ediţia de Cluj).
În rest, filmele şi cineaştii români - deja afirmaţi sau potenţiali - s-au luptat între ei în secţiunile care le-au fost rezervate. Adică Zilele filmului românesc şi Concursul de scenarii HBO-TIFF.
Juriul care a judecat Zilelele filmului românesc, format dintr-un polonez şi doi britanici (Jan Naszewski, Neil Young, Philip Bergson), a desemnat drept cel mai bun lungmetraj de ficţiune din program filmul Cealaltă Irina de Andrei Gruzsniczki. Această dramă a unui bărbat prea credul, căruia nevasta îi dă postmortem o amară lecţie de viaţă, a surclasat Cea mai fericită fată din lume de Radu Jude, Pescuit sportiv de Adrian Sitaru, Katalin Varga de Peter Strickland şi Constantin şi Elena de Andrei Dăscălescu (premiul pentru debut). Ţinând cont de palmaresul internaţional al acestor filme, lupta a fost destul de echilibrată, iar verdictul juriului l-a surprins cel mai mult pe Gruzsniczki care, necontând pe un premiu, nu s-a prezentat la ceremonia de închidere a festivalului, iar Tudor Giurgiu nu a avut cui să înmâneze trofeul. Păcat! Între trufie şi modestie, această absenţă poate fi interpretată oricum.
Acelaşi juriu internaţional a considerat Pentru el de Stanca Radu ca fiind cel mai bun scurtmetraj din selecţie. Filmul e o glumiţă din seria "Festele internetului" (vezi Faţa galbenă care râde de Constantin Popescu sau Nunta lui Oli de Tudor Jurgiu) la care s-a râs copios, dar lipsită de consistenţă. După părerea mea, O familie... de Emanuel Pârvu ar fi fost mai îndrituit să aspire la acest premiu, fiind un scurtmetraj mult mai complex care demonstrează talentul regizorului-scenarist debutant de a jongla cu planurile acţiunii, de a creiona caractere viabile şi de lucra cu actorii.
Ca şi în cazul filmului lui Porumboiu, de jumătăţi de măsura a avut parte şi Amintiri din Epoca de Aur. Deşi a fost prezentat în deschiderea festivalului, în afara competiţiei, juriul Zilelor filmului românesc n-a vrut să-i treacă neobservată prezenţa şi a acordat o Menţiune specială primelor patru episoade. Regia declarându-se a fi colectivă, se presupune că niciunul dintre cei cinci realizatori (Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu, Cristian Mungiu) nu are de ce să se simtă nedreptăţit.
Ca la fiecare ediţie, un moment important al ceremoniei decernării premiilor a fost anunţarea câştigătorilor concursului de scenarii organizat de HBO în colaborare cu TIFF. Noutatea acestui an este că, pe lângă lung şi scurtmetraje de ficţiune, concursul a fost deschis şi documentarelor. Nu întâmplător. În 2008, HBO a produs în România trei documentare: Nunţi, muzici şi casete video de Tudor Giurgiu, Apocalipsa după şoferi de Alexandru Solomon şi Australia de Claudiu Mitcu (toate au figurat în programul festivalului, ultimul fiind chiar în avanpremieră). E firesc ca HBO să caute subiecte şi talente pentru viitoarele sale producţii.
Dacă la toate acestea mai adăugăm şi premiul de excelenţă acordat actorului Mircea Albulescu, precum şi premiile pentru întreaga carieră care au revenit lui Dan Piţa şi Florin Piersic, tabloul românilor câştigători la TIFF este aproape complet. La polul celălalt de vârstă mai rămân doar copiii de la Let's Go Digital!, adică potenţialii cineaşti de mâine.
Dincolo de satisfacţiile sau dezamăgirile pe care le-a stârnit, inevitabil, palmaresul celei de a 8-a ediţii, cred că rămâne o constatare importantă: TIFF-ul e un festival internaţional care conţine şi un mini-festival naţional de care România duce lipsă. Aceasta se simte tot mai acut acum când filmul românesc are cu ce se lăuda. Cine se va încumeta să-l facă?
Descarcă povestea filmelor din TIFF 2009 aici.