A la Cluj

Ieri veneam cu microbuzul de la Sibiu la Cluj şi pe la Apoldu ne-am oprit. Am stat vreo 20 de minute. Era cald, m-am dat jos să fumez. De la o maşină din spate, cu portierele deschise cânta Gloria Gaynor împreună cu cei din maşină. I Will Survive. Pe urmă am mers în partea cealaltă a microbuzului şi am văzut-o pe Maria Dinulescu. Şi pe Corneliu Porumboiu. Ei cântau.

A fost prima legătură cu Festivalul Transilvania, spre care mă îndreptam. Un şofer a venit din direcţia opusă şi ne-a spus că a fost un accident şi că putem să o luăm prin sat. Norocul nostru. Corneliu a tăiat-o pe contrasens, şoferul microbuzului meu, după el.

Şi aşa s-a făcut că am ajuns la Cluj pe ziuă, şi tot contracronometru m-am acreditat, m-am cazat şi am alergat la "Republica" la film. Thalassa, Thalassa de Bogdan Dumitrescu a fost făcut acum 11ani, dar a avut premiera românească de-abia acum, în faţa unei săli de tineri dezinvolţi. Filmul mi-a plăcut pentru că nu seamănă cu nimic cunoscut şi că era/e în afara unei anume modalităţi de a face film la noi, mai ales tânăr fiind. A urmat o bere şi aflarea unor mici bârfe, care ce-a mai făcut, ce-am pierdut până acum şamd. Din păcate, n-am mai fost în stare de petrecere.

Dimineaţa am început-o la datorie, căci de la 10 s-a dat un calup de scurt-metraje româneşti, într-o sală cu multe feţe cunoscute, ca la Bucureşti. Dealtfel, toată lumea bună e aici, cu treabă sau fără, cu film sau fără, căci e trendy să vii la festival, ceea ce nu e neapărat o chestie rea. Mai rău e că din toate lungmetrajele româneşti noi anunţate, pînă la urmă doar Damen Tango de Dinu Tănase se va arăta, acesta fiind deja pe ecrane. Încercarea (reierată) a organizatorilor festivalului de a crea o platformă de discuţii şi o vitrină pentru producţia locală se pare că nu va avea din nou amploarea dorită.

Pe urmă am făcut un interviu cu Corneliu Porumboiu pentru România liberă", pe o terasă de pe Strasse, la un pahar de suc galben şi dulce. A apărut şi Marius Panduru, operator la Visul lui Liviu, dar şi la Traficul lui Cătălin Mitulescu, pe care Corneliu mi l-a prezentat ca pe omul care vrea să plece în Canada dar care nu va fi lăsat.

Am senzaţia că de la ediţia trecută a festivalului de la Cluj n-au trecut decât două zile. Că e un singur festival, lung ca o pastă. Vărzăria de pe Strasse e tot acolo. Tudor Giurgiu e neschimbat. Oana Bujgoi tot mai fumează. Leo are papuci noi de la Paris. Valerian Sava e la fel de activ. Am auzit că şi dansează la petreceri.

Mă grăbesc să ajung la conferinţa lui Julie Delpy. Hotelul Topaz nu e chiar acana. Şi mai am atâtea filme de văzut. N-am văzut mai nimic. O să am de lucru la Bucureşti, când o parte din ele se vor proiecta la Institutul Francez. I will survive, cumva.