Filme despre relaţii rezistente - Anim'Est, 2009

Cele cîteva filme proiectate înainte de începerea propriu-zisă a competiţiei Anim'Est au în comun faptul că unele lucruri sensibile pentru societate pot fi caricaturizate mai uşor într-un desen animat decît într-un film. A, iar relaţiile care trec printr-o criză pot deveni mai puternice.

Provenit dintr-un serial de desene animate, Queer Duck. The Movie - lungmetrajul animat scris de Mike Reiss (creatorul serialului şi filmului The Simpsons) - este povestea lui Adam Seymour Duckstein, răţoiul homosexual sau Queer Duck, care într-o zi începe să se gîndească dacă nu cumva ar fi mai bine să devină heterosexual. Nu ar mai avea probleme nici cu familia, nici cu acceptarea de către societate. Îl întristează pe iubitul său, Openly Gator, cu atît mai mult cînd o întîlneşte pe diva de serie B, Lola Buzzard, care îl cere în căsătorie. Încercarea înverşunatului pastor Vandergelding de a-l transforma în heterosexual eşuează, teza filmului fiind că homosexualitatea nu este o boală. Cele 78 de minute sînt un şir lung de gaguri şi de satire la adresa iconurilor pop americane, inclusiv la adresa comunităţii gay, uneori duse la extrem. Elizabeth Taylor, Michael Jackson, Liza Minelli, David Sedaris şi mulţi alţii, personaje caricaturizate masiv, sînt simbolurile unei Americi vii prin legendele pe care le-a creat.

Umorul filmului rezidă în jocurile lingvistice sau în scenetele în care animalele performează cîte un fragment musical ridicol - urşii panda portretizaţi în homosexuali sado-maso sînt pe cît de ireali, pe atît de absurzi. Finalul e - cum altfel? - fericit. Queer Duck revine la iubitul său şi, în urma decesului soţiei, e atît de bogat, încît poate transforma un parc de distracţii special într-unul pentru homosexuali.

Un alt film despre America şi clişee este Imigranţii (L.A. Dolce Vita), în care rusul Vladislav, împreună cu fiica sa şi ungurul Joska au emigrat în Los Angeles în căutarea visului american, dar fără acte sau planuri concrete, ceea ce face ca problema lor cea mai mare să devină găsirea unui loc de muncă. Scenariul e însăilat din situaţii tipice pentru orice imigrant: Vladislav şi Jasko locuiesc cu chirie într-o vilă, laolaltă cu chinezi, pakistanezi, mexicani, Vladislav prinde cîteva locuri de muncă degradante şi prost plătite, iar fiica lui Ania adoptă fără reţineri tot ceea ce îi oferă noua cultură. Fiecare job poate fi rampa de lansare şi fiecare se va agăţa de cea mai mică oportunitate - Vladislav ajunge să cîştige 5.000 de dolari, pe care îi va depune în contul pentru studii al Aniei. Momentele de cumpănă, jobul sau prietenia sînt trecute cu bine de către amîndoi şi, în final, tot ceea ce contează este să ai prietenii aproape. Cu ei te poţi lansa în afaceri.

Revenind pe continentul european cu producţia franţuzească Băieţi de cartier (Les Lascars), aflăm că aceştia se împart în două categorii: golanii simpatici şi golanii cu care nu vrei să ai de-a face. Tony şi Jose fac parte din prima categorie: băieţii de cartier paşnici, care visează să scoată un album de muzică rap şi cu asta să se îmbogăţească suficient, cît să nu le mai treacă vreodată prin cap gîndul angajării. La începutul verii, sînt cît pe ce să plece într-o vacanţă în Santo Rico (un paradis terestru la care visează tot cartierul), dar agenţia de voiaj le-a rezervat locuri pentru o destinaţie care nu merită deranjul. Sammy şi Narbe, băieţii de cartier din a doua categorie, spre deosebire de Tony şi Jose, au bilete spre Santo Rico, dar nu trec de porţile de control de la aeroport şi, astfel, ajung într-un parc exotic de distracţii din mijlocul oraşului, încercînd să-şi păcălească rivalii că au ajuns pe insulă, cu poze trimise pe telefon. Confruntaţi cu o vară nesuferită în cartier, Tony şi Jose îşi găsesc cîte ceva de lucru: Tony devine instalator în casa unui avocat bogat, tată al unei fete superbe, iar Jose se duce la Zoran (un Don Juan şi un traficant de temut al cartierului) şi cere să devină distribuitor de iarbă. Alegerile lor par să le pună în pericol prietenia, Tony se îndrăgosteşte de Clemence, fiica bogătaşului, şi ar vrea să lase în urmă viaţa de vagabondaj, însă nu întotdeauna intenţiile pot fi urmate pînă la capăt. Băieţii de cartier nu pot scăpa uşor de destinul pe care şi l-au ales şi trebuie să treacă prin mai multe etape ca să demonstreze că, în ciuda faptelor, sînt totuşi băieţi cu suflet. În cele din urmă, Tony se alege cu fata, iar împreună cu Jose, se aleg şi cu hitul rap la care visau, cu versuri foarte cuminţi şi cu bunele maniere învăţate.