noiembrie 2009
Francesca
Francesca este o poveste a ultimilor ani scurşi pe un fond de nesiguranţă socială şi economică. Bobby Păunescu a avut ambiţia să regizeze un film fără a urma o şcoală de profil, aşa că a făcut un curs de regie la Los Angeles şi a apelat la sfaturile prietenului său Cristi Puiu care a fost şi producătorul acestui film. După ce-am văzut filmul, am rămas puţin cu ochii la ecranul gol al cinematografului Studio: ce-ai putea spune despre el? Că scenariul e unul realist, că povestea e inspirată de un eveniment nefast? Că Monica Bârlădeanu merită un premiu pentru felul în care "a ţinut" tot filmul?

Da, cred că aici e cheia. O fată din România vrea să plece în Italia, pentru un salariu mai bun. Prietenul ei (Dorian Boguţă) e hărţuit de recuperatori şi nu găseşte ieşirea din acest coşmar. Francesca vrea să-i dea bani pentru a-şi achita datoria înainte de a pleca în Italia dar nu reuşeşte. După ce pleacă, în autocar, în clipa în care primeşte un telefon şi este anunţată de nenorocirea, pînă atunci numai presimţită, cînd se apleacă spre şoferul autocarului şi îi spune ceva în şoaptă, înţelegi că îi spune acestuia să oprească ca să se poată întoarce în locul unde prietenul ei a fost lovit în primul rînd de prostie. Aici scenariul lasă puţin de dorit, dar de unde să scoţi fazele tari care dau culoare? Păi ce afacerist e acela care împrumută bani de la nişte indivizi cărora le ocoleşti şi privirea dacă îi întîlneşti pe stradă şi asta în condiţiile în care mai depinzi şi de alţii ca afacerea să iasă bine. Ne uităm cum personajul Miţă e hărţuit de mafioţi, dar nu simţim prea multă milă pentru el şi nu empatizăm nici cu Francesca cînd se agită pentru a-i face rost de bani. Motivul acesta colorat penibil al hărţuirii e salvat prin felul în care îşi joacă rolul Monica Bârlădeanu. Or, să nu uităm că miza ei e dublă: vrea să plece în străinătate să muncească fără să ştie sigur ce o aşteptă, deci îşi asumă deja un risc. De fapt, Francesca e cea hărţuită psihic de păpuşa de cîrpă numită Miţă.

Miţă nu este nici pe departe un personaj tragic. Singurul merit al personajului este că stau hainele bine pe el. În rest, el se poate contopi cu celelalte personaje, prietenii Francescăi, apariţii fantomatice în viaţa ei. Am privit filmul mai degrabă din perspectiva scenariului, deşi nici regia nu e de lepădat. Booby Păunescu nu ne-a omorît prea mult cu tăieturi de montaj, dar a creat nişte cadre mai degrabă înguste, concentrate pe subiect ca un haiku.

Cred că filmul acesta nu se poate judeca prin prisma faptului că e făcut de un debutant, şi nu un debutant obişnuit, ci unul care a învăţat regie "din mers". Este meritul lui Booby Păunescu şi este cu siguranţă talentat, dar ca spectator, ai aceleaşi pretenţii ca şi de la alţi regizori.

Citiţi scenariul filmului Francesca, un volum publicat de Editura LiterNet.

Regia: Bobby Păunescu Cu: Monica Bârlădeanu, Doru Boguţă, Luminiţa Gheorghiu, Teodor Corban, Dana Dogaru, Doru Ana, Ion Sapdaru

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus