noiembrie 2009
Portret Alex. Leo Şerban
Mulţi m-au întrebat, aflînd că plec, dacă îmi voi face un blog... Am preferat o tăcere semnificativă unui răspuns direct - dar totuşi: ce rost ar avea, cîtă vreme "blogul" meu există de ani de zile şi se cheamă LiterNet?*

Ceea ce vedeţi în galeria foto care începe la finalul acestui articol (click pe fotografie pentru a o vedea - nota LiterNet) este prima parte a unui film pe care aparatul meu de fotografiat şi cu mine îl facem zilnic prin Buenos Aires. Imagini prinse, surprinse, decupate, descărcate & apoi aranjate, care - uneori - îşi răspund. (Bun, nu totul poate intra în filmul meu, din păcate... Ieri, în metrou, am văzut o tînără argentiniancă de o frumuseţe ireală - cumva retro, ca-ntr-un ritrato de John Singer Sargent - care avea o geantă cu chipul lui Marilyn şi o pungă de carton pe care scria "Belle de jour". Frumuseţea ei retro era subliniată de firele ipod-ului şi de aerul absent pe care-l au toţi tinerii care ascultă muzică pe stradă - sau, ca aici, în metrou. Dar nu puteam s-o pozez. Ar fi fost nu doar o invasion of privacy, ci şi o violare - neghioabă - a unui fel de pact cu irealitatea.)

Prima parte a filmului meu se numeşte, aşadar, "Lucruri" ("Cosas"). Tot felul de lucruri - de la inscripţii, firme, felinisme, carlosgardelisme etc. şi pînă la minunăţia că magazinul cu cele mai celebre poze ale lui Marilyn se află pe strada Borges! Vor urma "Oameni", "Case", "Parcuri" (cred că Buenos Aires-ul este oraşul cu cele mai multe şi mai mari parcuri), "Maşini" (maşini mai vechi ca aici nu vezi, probabil, decît la Havana!). Sper să nu fie prea didactic; dacă va fi, îmi asum integral greşeala. Ar fi cu atît mai impardonabilă cu cît ar rata tocmai farmecul acestui oraş miraculos şi multiplu, în care niciun cartier nu seamănă cu celălalt: Puerto Madero (unde se afla hotelul în care am locuit la-nceput) e un fel de La Défense combinat cu Salonic (zona docurilor), San Telmo (unde locuiesc acum) este un amestec de New Orleans, Lisabona & Istanbul, Recoleta este un Paris (s-a mai zis), mai precis Parc Monceau (dar un Parc Monceau de 20 de ori mai mare), Palermo (Viejo, unde se află casa copilăriei lui Borges şi Plazoleta Cortàzar) nu seamănă cu nimic (eventual cu un oraş de cîmpie de pe la noi în care clădirile vechi, micile prăvălii, farmacii, tinichigerii etc. ar fi fost bine restaurate, învecinîndu-se cu baruri & boutique-uri & hoteluri-boutique chic), iar avenidele Còrdoba & Corrientes sînt precum avenues A, B, 1, 2, 8, 9 de la New York.

"Planeta Bs. As.", cum zice o firmă. Fervor de Buenos Aires, cum a zis - şi scris - Borges. În ce mă priveşte, recunosc că sînt deja bolnav de Buenos Aires; fotografiile sînt un simptom.


*) există şi două bloguri, chipurile ale mele, făcute de alţii şi care au rămas "neîncepute"

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus