Bine aţi venit la Woodstock! În original Taking Woodstock. Titlul neaoş, care, pe lângă faptul că pierde şi bruma de subtilitate a celui americănesc, e atât de lung încât nu-mi permite şi un titlu al meu, ar putea fi lejer considerat deopotrivă rezumat şi verdict. Unde accentul cade pe lejer.
Mi-amintesc unul dintre primele SMS-uri primite de la Leo la Cannes - "să nu cumva să rataţi TakingW.!" Dragă Leo, după cum bine ştii, n-am ratat - chit că nu pricep în continuare ce căuta filmul ăsta în competiţie, când i-ar fi stat evident mai bine într-o "seance speciale". Pentru că-i făcut de Ang Lee, zici. Probabil. Taiwanezul e incapabil să spună o poveste alandala, e incapabil să fie altfel decât elegant, e incapabil (hm!) să plictisească - iar subiectul de faţă nu putea fi mai ofertant nici dacă se petrecea pe Lună.
Aveţi ocazia să aflaţi, în fine, cum / de ce / pentru ce s-a întâmplat cel mai faimoasă cântare din istorie (din care nu veţi vedea nici un cadru!) şi să-i salutaţi cum se cuvine pe "eroii" jucaţi perfectissim de Eugene Levy, Imelda Staunton, Liev Schreiber (din nou în drag!) şi nou-venitul Demetri Martin. Se spune că dacă-ţi aminteşti anii '60 înseamnă că n-ai fost acolo - să nu mă-njuraţi dacă, peste două luni, nu vă veţi aminti decât c-aţi zâmbit încontinuu timp de două ore. Şi credeţi că doar întâmplător filmul apare la fix 40 de ani de la festival? Hahaha, back to the garden!