Planeta Bs. As. (6)

În weekend, oraşul e pustiu.
Cîte un jogger hotărît, cîte-un homeless amărît, unul alergînd, celălalt stînd...
În schimb, Plaza Dorrego ("inima" San Telmo-ului, la două străzi de mine) e un furnicar de turişti mergînd în pas de melc şi căscînd ochii la mărfurile artizanale înşirate pe jos.
San Telmo-ul este plin de prăvălii vechi, ateliere de reparat orice, cu maşini de cusut ancestrale hîrîind într-un colţ. Aproape că te aştepţi să dai peste sifonerii şi subsoluri cu "remaieze" aplicate, aplecate migălos peste ciuperci de lemn, sub becul unei veioze, ca-n Bucureştiul de altădată (anii '60)!
Vechea Bibliotecă naţională (unde a fost director Borges) este pe strada Mexico, tot în San Telmo. Acum este Centrul naţional al muzicii.
Noua Bibliotecă este în Recoleta, o clădire rebarbativă ca un buncăr cocoţat pe stabilopozi de beton. Dar în spatele ei este un mic parc dedicat lecturii...
Los porteňos citesc pe unde apucă, iar numărul librăriilor este neverosimil: cîte două-trei la fiecare două-trei străzi!
"Crăciunul" este o glumă, pentru că aici, în decembrie, e plină vară. Dar oamenii-şi pun, conştiincioşi, brazii artificiali în holurile blocurilor, iar primăria aşează un oribil brad alb-murdar în plin centru, lîngă Obelisc. Acesta este protejat (?) cu garduri metalice, iar un el şi o ea, bodyguarzi lălîi şi lenţi, îl păzesc.
Sînt scoase de la naftalină şi diverse iesle, în mărime naturală, şi plantate în scuaruri. E comic: nu poţi să nu te gîndeşti că vaca placidă de mucava, aşezată lîngă pruncul Isus, Maria & Iosif, este împrumutată de la vreo parillada (= restaurant specializat în grătare din carne de vită) din împrejurimi şi că, oricum, o pune o vacă bethleemică, oricît de "canonic-corectă", în patria fripturilor de vită e ca un îndemn la blasfemie...
Apropo: la Bs. As. am văzut cele mai lungi cozi la restaurante!
"El Desnivel" este luat cu asalt seara, în special de turişti. "Desnivel"-ul este varianta mai populară (local rustic, mese cu muşama, grătarul la vedere) a fiţosului "La Brigada" (tot din San Telmo), unde nu intri decît cu rezervare (şi cu atitudinea aferentă). Dar nici la "Desnivel" n-are rost să încerci înainte de 19.30, pentru că personalul încă deretică...
Restaurantul meu preferat este "Juana M", din Retiro. Este mai exclusivist decît "La Brigada", dar şi mult mai informal. A fost "descoperit" de tinerii trendy, care i-au adus şi pe părinţii lor. Seamănă cu un loft newyorkez, cu tablouri de artişti-studenţi pe pereţi, gastronomie simplă dar savuroasă şi preţuri rezonabile^*. Iar Juana Marty (59 de ani, dar nu-i dai mai mult de 45!) este minunată - un geniu al matematicii (ne informează A Hedonist Guide to Buenos Aires) care, după crahul din 2001, s-a reorientat - împreună cu soţul ei Enrique ("Quique"), inginer half-British - înspre gastronomie, făcînd din cele două restaurante (cel din Retiro şi cel din San Isidro, o banlieue şic) o afacere de succes, care acum se va extinde spre Miami. (vezi şi aici)

^* Juana a inclus în meniul salad bar-ului (care e free) "salata à la Leo" cu surimi şi portocale;)