Familia Vodă nu e o familie obişnuită, mai ales în februarie 2010, când merge la Festivalul de la Berlin pentru a prezenta cele trei filme în care apare. Actriţa Clara Vodă joacă rolul mamei în lungmetrajul Eu când vreau să fluier, fluier, de Florin Şerban (din Competiţia Oficială), dar tot mamă e şi în scurtmetrajele Colivia de Adrian Sitaru şi Derby de Paul Negoescu. În primul, fiul său Vlad (12 ani) îi dă replica, iar în al doilea joacă alături de soţ, actorul Bogdan Vodă. Ce are familia Vodă? Pile? Noroc? Talent cu carul? I s-au aliniat planetele? Ne-am dus acasă la ei să investigăm.
Familia Vodă locuieşte într-o casă frumoasă, prin centru. Au un câine răguşit, dar destul de fioros, şi două superbe pisici persane. Asta e partea vizibilă a aisbergului, pe care am bifat-o pe lista găsită în CV-ul lui Bogdan Vodă. Am refăcut inventarul la faţa locului:
Iulia Blaga: Un câine, o pisică...
Bogdan Vodă: Două pisici.
I.B.: ...un porc de Guineea, trei broaşte ţestoase - două de apă, una de uscat...
B.V.: Alea de apă au murit. Avem acum patru de uscat.
I.B.: Peşti. Salamandre. Şerpi.
B.V.: Au dispărut. Între timp a apărut iguana care nu mai e acum printre noi. Avem însă şase papagali...
Clara Vodă: ... dintre care unul a venit de afară când am scos colivia cu ceilalţi cinci în geam. Şerpi avem în fiecare an.
Motorul acestui mici grădini zoologice nu sunt părinţii (deşi Bogdan Vodă dorea să se facă biolog în copilărie), ci Vlad, care a învăţat să citească din enciclopedia animalelor şi vrea să devină cercetător de animale şi să facă emisiuni ca Steve Irwin.
După ce a jucat, printre altele, în scurtmetrajele Valuri (de Adrian Sitaru) şi Lecţia de box (de Alexandru Mavrodineanu), precum şi în lungmetrajul Town Creek de Joel Schumacher - trei regizori pe care îi apreciază "pentru că ştiu cum să se comporte cu copiii" -, Vlad e acum într-o perioadă cool. Arborează un păr lung ca din filmele recente ale lui Gus Van Sant şi pe care-l spală des ("să nu se împută"), foloseşte de multe ori cuvântul gay (deşi zice că are prietenă), declamă îngroşat: "Viaţă de actor! Slavă deşartă, un păcat fooaarte mare" şi se luptă în joacă cu tatăl său, care e nu doar actor (şi cântăreţ într-un grup de muzică psaltică), dar şi antrenor de karate.
Filmat de Bogdan Vodă, Vlad are deja vreo zece filmuleţe (dintre care trei pe youtube.com) în care prinde şerpi de apă şi broscuţe în Cişmigiu, stele de mare, călugăriţe sau cicade în Grecia, sau hrăneşte şi mângâie şopârle în Tenerife. La fiecare dă informaţii specifice. Se pricepe. E, într-adevăr, cool. Nu vrea să se facă actor ("mama m-a împins"), deşi admite că n-a avut emoţii decât la primul film. Sitaru i se pare "de treabă, un regizor bun", "Adrian Titieni e sexy", "Schumacher e cool", iar cât priveşte idolii, admite cu greu că îi place Brad Pitt (deşi mama spune că se bucură că vine Leonardo DiCaprio la Berlin).
Aşa cum spune Clara, parafrazându-l pe Marlon Brando (actorul ei preferat), se pare că familia Vodă s-a aflat la locul şi la timpul potrivit. Preferată de regizorii tineri, actriţa nu crede că anul trecut a muncit mai mult decât de obicei. Dacă Vlad a avut probleme "mari" la Colivia - o dată pentru că Adrian Sitaru l-a tuns, apoi pentru că l-a pus să hrănească un porumbel cu muşte ("A fost o negociere întreagă până când Vlad a reuşit să obţină să-i dea o singură muscă şi restul pâine - nu, pasărea n-a păţit nimic"), pentru Clara Vodă cele două filme făcute alături de ai săi n-au fost deloc grele.
"La filmările de la Colivia a fost foarte distractiv pentru că Adi Sitaru e foarte riguros, dar te lasă şi foarte liber, şi, fiind şi cu Vlad, şi cu Adrian Titieni (cu care ne ştim deja foarte bine), improvizam şi ajungeam să ne spunem tot felul de tâmpenii pe care şi le spun oamenii în familie, încât la un moment dat n-am putut filma o secvenţă de atâta râs."
Cel mai greu a fost însă la Eu când vreau să fluier, fluier, unde rolul a fost mai complicat şi unde a stat cot la cot cu deţinuţi din penitenciare. A stat de vorbă cu ei, i-au povestit crimele, au ajuns şi la religie. Unul a întrebat-o dacă ar fi în stare să ucidă, şi când ea a răspuns că depinde de situaţie, a simţit că au acceptat-o. Filmările au avut încărcătura lor emoţională. La un moment dat, într-un gest de bravadă, un deţinut i-a pus un ciob de sticlă la picior. "Totul se desfăşura între glumă şi serios. Gardienii ne spuneau: Aveţi grijă cu ei, nu-i mai luaţi pe încredere!, dar când îi vedeam dormind la soare îmbrăţişaţi, era impresionant. Aveau o căldură şi un primitivism al sentimentelor pe care noi le-am pierdut".
Au fost şi situaţii delicate, povesteşte actriţa. La un moment dat deţinuţii s-au revoltat şi n-au mai vrut să filmeze. Altădată, la o secvenţă filmată la duş, s-au supărat că interpretul rolului principal, George Piştereanu (acum student în anul I la Actorie), primeşte mai multă atenţie din partea echipei. "Păi e rolul principal", i-a răspuns Augustina Stanciu, membru al echipei de filmare. "Şi dacă-l dau acu' cu capu' de chiuvetă, tot mai e rolul principal?", a spus un deţinut pe nume Cristi Mongolul.
Cu un gardian la fiecare deţinut şi mâna fermă a debutantului Florin Şerban, incidente mai mari n-au fost. Clara Vodă a rămas impresionată de colaborarea cu Florin Şerban şi de modul concis în care acesta i-a explicat rolul. "Aveam de filmat ultima secvenţă, în care mama eroului e chemată să vorbească cu el pentru a calma nebunia pe care o stârneşte în penitenciar. În film, băiatul meu (pe care eu l-am părăsit plecând în Italia) răpeşte o studentă la Psihologie, îi dă în cap unui gardian şi vrea să evadeze cu maşina comandantului. Florin m-a întrebat doar atât: «Vezi ce-i aici? Cine crezi că-i de vină?» Cred că eu, am spus. «Ai înţeles. Joacă aşa.» Nu mi-a trebuit mai mult." Singurul regizor de care se teme Clara Vodă e Cristi Puiu, pentru care a jucat în Moartea domnului Lăzărescu şi Aurora (aflat acum în lucru). Actriţa aşteaptă acum cu nerăbdare să o interpreteze pe Elisabeta Rizea în lungmetrajul pe care Constantin Popescu îl va include în trilogia Aproape linişte, dedicată rezistenţei anticomuniste şi a cărei primă parte e Portretul luptătorului la tinereţe, care va fi prezentat la Berlin în secţiunea Forum.
Clara Vodă şi Bogdan Vodă sunt soţi în scurtmetrajul Derby pentru că aşa a vrut regizorul, Paul Negoescu. Au fost de multe ori parteneri în teatru şi au mai fost împreună într-un film din 1990 al Flaviei Rotaru. Dacă în Derby comunicarea a fost perfectă ("Numai replicile a trebuit să le învăţăm"), ei vor fi din nou parteneri pe scenă într-un spectacol la care Bogdan Vodă visează din clasa a IX-a şi pe care a început să-l pregătească în urmă cu câţiva ani. Un spectacol de teatru realizat din 16 nuvele ale lui Cehov. (Nu se putea altfel într-o casă în care cărţile lui Cehov stau şi în baie!).
Când povesteşte, Bogdan Vodă se aprinde: "Cehov şi Dostoievski sunt pentru mine tăticii la tot ce se poate scrie în materie de teatru. Şi de cinema. Am patru personaje principale, parcă scrise pentru actorii pe care i-am găsit. Prin 2005 am început să lucrez la piesă, în 2007 am avut forma finală şi de atunci n-am mai avut timp să ne vedem şi să lucrăm la ea. Dar acuma ne-am dus la mine, la Nottara, şi am vorbit cu Mircea Diaconu (n.red. - directorul teatrului), iar el a fost încântat de idee şi ne-a lăsat să facem piesa, să vedem cum iese. E posibil să nu iasă. Oricum criticii vor fi reticenţi când vor afla că spectacolul nu e regizat de un regizor, ci de un actor, dar adevărul e că la noi nu sunt regizori de teatru. Mie îmi place foarte mult teatrul, dar nu e făcut niciodată cum trebuie pentru că oamenii nu înţeleg exact ce înseamnă el."
Şi filmul e o pasiune, chiar dacă una născută o dată cu Sandokan şi Star Wars. Reperele americane nu scutesc pe nimeni. Dacă în facultate colegii îi spuneau Clarei Vodă că seamănă cu Demi Moore, colegii lui Vlad i-au spus la şcoală că tatăl lui seamănă cu Nicolas Cage. Culmea, la fel i-a spus şi Francis Ford Coppola ("Tu semeni cu nepotul meu!"). Bogdan Vodă se revendică, la fel cu toţi cei din generaţia sa, din filmele americane: "Când mă întâlnesc cu fratele Clarei ne aducem aminte cum făceam la mare pe naufragiaţii. În mintea mea asta era actoria, ce-mi rămăsese din filmele proaste americane. Totul începe cu un gros-plan pe feţele actorilor care ies târându-se din mare." ?
Contrar ideilor cuiva din afară, în familia Vodă nu se discută numai despre filme deşi, când se pornesc, curg teoriile despre filmele lui Cassavettes (influenţa Cristi Puiu) şi cele pe care le-ar face Bogdan. Pană şi Vlad a văzut L'Enfant, filmul fraţilor Dardenne premiat cu Palme d'Or la Cannes în 2005. Cât despre Berlin, nu au niciun plan prestabilit, niciun obiectiv de vizitat în mod deosebit. Deocamdată se bucură că pot pleca împreună.