Hotnews.ro / martie 2010
Yimou Zhang este unul dintre cei mai cunoscuţi regizori chinezi. Laureat la Cannes şi la Berlin, autor al unor filme de mare succes precum Sorgul roşu şi The House of Flying Daggers. În 2010, a revenit în Competiţia Oficială de la Berlin cu un remake în cheie comică după filmul lui Joel Coen, Blood Simple. Yimou Zhang a vorbit in interviul acordat HotNews.ro despre cum luptă cineaştii chinezi cu Hollywoodul, cum funcţionează cenzura în China de azi şi despre experienţa de regizor al filmului oficial al Jocurilor Olimpice de la Beijing.

Iulia Blaga: China se bucură în acest moment de un adevărat boom economic. În ce fel a favorizat acest lucru filmul dumneavoastră San qiang pai an jing qi / A Woman, a Gun and a Noodle Shop, cu care aţi fost selecţionat la Berlin?
Yimou Zhang: Desigur, există o influenţă a economiei şi a dezvoltării economice asupra industriei de film, pentru că industria chineză de film s-a dezvoltat foarte repede şi foarte mult în ultimii ani. În fiecare zi se deschid două noi săli. China va deveni în curând una dintre ţările cu cel mai mare consum de cinema, iar în 10 ani piaţa chineză de film se va apropia de proporţiile pieţei americane de film. Deja biletele la film sunt mai scumpe în China decât în Statele Unite. (Costă vreo 18 euro un bilet la cinema în China.). Pe de altă parte, există o puternică presiune comercială pentru că Hollywoodul încearcă să se consolideze pe piaţa noastră.

De pildă, Avatar a avut în China un box office de 200 milioane de dolari, iar oamenii continuă să stea la coadă ca să-l vadă. Pentru regizorii tineri e foarte greu să-şi facă loc din cauza acestei presiuni comerciale. Dacă un regizor chinez face un film de artă, îi va fi foarte greu să găsească un cinematograf unde să-l arate pentru că nu există o politică de protecţie a cinematografelor de artă. Aşa că îl va arăta într-un cinematograf unde nu va avea încasări, iar după două zile va fi scos de pe afiş şi înlocuit cu Avatar.

I.B.: Aţi văzut Avatar?
Y.Z.:
Da. A trebuit să aştept şapte-opt zile până când am găsit un bilet. Efectele vizuale sunt nemaipomenite, dar povestea e aceeaşi pe care filmele americane o spun tot timpul. Spectatorii chinezi sunt de părere că poţi face orice cu ajutorul computerului. Prin urmare, orice ai face, ei or să spună: "Eh, e uşor când ai un computer!"

Revenind la întrebare, e foarte greu de spus ce influenţă vor avea economia şi cultura Chinei în viitor, în 10-20 de ani. Chiar şi acum, China are cele mai multe televizoare şi telefoane pe cap de locuitor din lume. La fel, şi vânzările de maşini sunt pe primul loc. Tocmai am sărbătorit Anul Noul chinezesc şi, cum aceasta e o sărbătoare de familie, avem 300 milioane de chinezi din toată lumea care se întorc acasă pentru a fi cu familia. Vă puteţi imagina această cifră? Sms-urile pe care chinezii şi le trimit de Anul Nou sunt în număr de 6 miliarde pe zi. Şi acestea sunt doar cifrele din 2009.


Spectatorii tineri de la noi nu mai merg decât la filme americane

I.B.: Cum se integrează filmul dumneavoastră în acest tablou? Aţi dorit să faceţi un film comercial? Faptul că protagonista e vedetă de televiziune ţine de dorinţa de a face filmul mai atractiv?
Y.Z.: Toţi actorii pe care i-am folosit sunt foarte populari în China. De fapt, când am făcut filmul, m-am gândit mai ales la spectatorii tineri de la noi care nu mai merg decât la filme americane. Mi-am spus că trebuie găsită o cale pentru a-i recâştiga. Am vrut să fac un film pe gustul publicului tânăr din China, dar în acelaşi timp trebuia să fie un film care să mă reprezinte ca autor. Cred că e foarte important ca publicul chinez să vadă şi ceva care vine din propria noastră cultură.

Dar e foarte greu să-i faci pe tinerii chinezi să vină la filmele chinezeşti. Dacă te uiţi la dezvoltarea rapidă a Chinei, cel mai important lucru pe care îl avem de făcut în următorii doi ani e să găsim o soluţie pentru a face filme care în acelaşi timp să fie artă, dar care să aducă şi lumea în sală. Tot timpul ne plângem - că totul a devenit comercial, că ne înghite Hollywoodul -, dar n-are niciun rost să ne tot plângem pentru că nu vom rezolva nimic aşa.

I.B.: Asta înseamnă că nu vă veţi mai întoarce la filmele intimiste pe care le-aţi realizat înainte de Hero?
Y.Z.: În martie sau aprilie 2010, voi începe filmările la un film a cărui acţiune se petrece în timpul Revoluţiei Culturale, deşi ştiu că un astfel de film de artă nu poate atrage marele public. Într-un astfel de film trebuie să fii foarte atent cu personajele şi cu felul în care dozezi emoţia. Povestea trebuie să fie şi ea bună.

I.B.: Unul dintre cele mai spectaculoase momente din A Woman, a Gun and a Noodle Shop e cel cu tăiţeii, când actorii învârt coca pe degete, deasupra capului, ca pe farfurii.
Y.Z.: Să ştiţi că totul e real în această scenă. Multă lume mă întreabă în China dacă am folosit efecte speciale. Răspunsul e nu. Actorii s-au antrenat timp de şase luni, timp în care nu au făcut nimic altceva decât să învârtă coca deasupra capului. În mod normal, astfel de acrobaţii se fac la noi cu batista. Nu am vrut să am un singur actor care să învârtă tăiţei, aşa că a trebuit ca toţi actorii să fie în stare să învârtă coca şi să şi-o paseze unii altora. Nimic n-a fost trucat, dar am avut 30 de duble dintre care doar una a fost bună.

I.B.: E incredibil cât de mult reuşiţi să vă descurcaţi în film cu atât de puţin dialog. Aceasta a fost opţiunea iniţială?
Y.Z.: Am avut de la bun început în minte dorinţa de a spune o poveste care să fie uşor de înţeles şi care să nu aibă mult dialog, dar ambiţia mea ar fi fost să nu folosesc niciun fel de dialog. Dacă la început există un soi de umor bazat şi pe text, sunt în schimb mult mai mulţumit de partea a doua unde există foarte puţin dialog şi în care înţelegi foarte bine ce se întâmplă doar privind.

I.B.: Cum aţi ajuns să faceţi un remake după filmul fraţilor Coen, Blood Simple? (n.red. - filmul e scris de Joen şi Ethan Coen şi regizat de Joen Coen).
Y.Z.: După Jocurile Olimpice de la Beijing am avut şase luni de pauză pe care nu am vrut să le irosesc până la următorul film, dar, cum n-aveam timp să caut un roman din care să scot un scenariu, mi-am spus că, de vreme ce Martin Scorsese a făcut un remake după Mou gaan dou / Infernal Affairs (n.red.- The Departed), de ce n-aş face şi eu un remake după un film american? (râde.). Aşa mi-am adus aminte de fraţii Coen şi de Blood Simple. Am fost foarte mirat când cei de la Berlinală m-au sunat să-mi spună că vor să pună această comedie în Competiţia Oficială, pentru că ştiu că e vorba despre un gen care supravieţuieşte cu greu în competiţia unui mare festival.

Dacă aş fi plasat subiectul în China zilelor noastre, ar fi fost mai greu să trec de cenzură

I.B.: În ce relaţie sunteţi acum cu autorităţile chineze? Au fost vremuri când aţi suferit din pricina cenzurii, iar acum faceţi filmul Jocurilor Olimpice.
Y.Z.: Eu sunt aceeaşi persoană, iar cenzura e tot acolo, dar nu i-am dat o atenţie specială pentru că eram regizorul filmului despre Jocurile Olimpice. Cenzura acţionează la fel pentru toată lumea, mai întâi faţă de scenariu, apoi faţă de film. Sigur, e mai relaxată azi faţă de cum era acum 20 de ani, dar existenţa ei se datorează şi faptului că în China nu există niciun fel de comisie de rating. Orice scenă dintr-un film poate fi văzută şi de un copil, şi de un tânăr. Uneori, cei din comisia de cenzură sunt mai tineri decât mine (n.red.- Zhang Yimou e născut în 1951.). Abia au terminat facultatea. De multe ori mi-au spus: "Dacă această replică ar fi fost folosită de un regizor tânăr şi necunoscut, am fi scos-o, dar la dumneavoastră o lăsăm pentru că sunteţi o personalitate, iar filmele dumneavoastră au public numeros şi în ţară, şi în afară."

I.B.: Cu povestea inspirată din fraţii Coen aţi întâmpinat probleme din partea cenzurii?
Y.Z.: Dacă aş fi plasat subiectul în China zilelor noastre, fi fost mai greu să trec de cenzură.

I.B.: Cum a fost experinţa de regizor al filmului despre Jocurile Olimpice comparativ cu realizarea propriilor filme?
Y.Z.: E mai uşor să regizezi un film artistic decât filmul Jocurilor Olimpice! (Râde.). Dacă ai bani, ai trecut de cenzură şi eşti pe platou, e foarte simplu să faci ceea ce vrei pentru că la noi ca regizor ai putere aproape deplină de decizie. Cu Jocurile Olimpice a fost o situaţie mult mai complicată. Nu eram eu cel care avea de luat deciziile.

I.B.: Aş vrea să spuneţi mai multe despre noul dumneavoastră proiect pe care îl filmaţi în martie-aprilie 2010.
Y.Z.: Am intrat în Anul Tigrului, iar eu sunt Tigru, deci 2010 va fi un an foarte special pentru mine, care apare o dată la 20 de ani. Am, de fapt, două proiecte: pe primul încep să-l filmez în martie-aprilie şi e o poveste de dragoste din timpul Revoluţiei Culturale, iar al doilea - pe care îl încep la sfârşitul anului 2010 - va avea masacrul de la Nanjing pe fundal (n.red. - în 1937, japonezii au ocupat timp de şase săptămâni oraşul Nanjing omorând zeci de mii de locuitori şi violând între 20.000 şi 80.000 de femei.).

Personajul principal va fi un străin, iar jumătate din film va fi turnat în engleză, ceea ce va fi provocare. Filmul va fi povestea reală a 13 prostituate chineze care s-au deghizat în şcolăriţe. Nanjing e un eveniment foarte important pentru istoria Chinei. Există foarte multe documente pe această temă, dar şi multe dezbateri an de an între chinezi şi japonezi.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronic[email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus