Planeta Bs. As. (9)

Îmi plac mai mult decît oamenii Buenos Aires-lui.

Pentru că oamenii sînt zgomotoşi, prea pupăcioşi, lipicioşi - în timp ce casele sînt tăcute, seducătoare de la distanţă şi fascinante de-aproape... Casei tipic porteňo i se mai zice - am aflat între timp - "casa chorizo", pentru că are acel luuung coridor care-ncepe în spatele uşii ce dă în stradă şi continuă pînă undeva, în fundul casei. (Deci: o casă-cîrnat.)

Dar clădirile oraşului sînt şi mai interesante. Clădirile oficiale, blocurile de peste 30 de etaje, bisericile... există o varietate atît de deconcertantă de stiluri încît s-ar putea spune nu doar că fiecare cartier are un stil propriu, ci chiar că fiecare stradă îl are!

Într-o după-amiază, l-am dus pe Marius R. (într-o scurtă vizită la Bs. As. - pentru prima dată, şi el) să vadă Belgrano şi biserica "Redonda"... "Redonda" este o replică a Panteonului roman, cu un interior mai mic, dar mai limpede. Apoi ne-am plimbat prin acelaşi cartier, ajungînd - din pură întîmplare - să dăm peste o altă biserică: San Benito. Care este atît de frumoasă, de luminoasă şi de nemaivăzută încît am stat mult sub acoperişul ei înalt, minunîndu-ne cum de pare atît de "aerisită" - ca şi cum ar fi un uriaş altar de piatră sub cerul liber, într-o pădure...

Oricine ajunge la Bs. As. trebuie să meargă, măcar o dată, la Café Tortoni (unde trăgeau Borges - al cărui bust e pus într-un colţ -, Gardel şi mulţi alţii). Este o cafenea foarte old style, cu chelneri gomoşi şi toalete precare. Dar clădirea cu adevărat specială este - de fapt - vizavi, pe aceeaşi Avenida de Mayo, la nr. 1370! Se numeşte "Palacio Barolo" şi este o "fantezie" neo-gotică plină de gargui, construită în 1923, care seamănă - vag - cu Palatul Culturii din Iaşi revăzut de Gaudi. Dar el s-a vrut - din construcţie - un omagiu alegoric adus Divinei Comedii, drept pentru care la parter e Infernul, următoarele 14 etaje sînt Purgatoriul, iar Paradisul - fireşte - se află la ultimul etaj, unde există şi farul în formă de dom care-l reprezintă pe Dumnezeu.

Stilul neoclasic este copios reprezentat şi el - de la Catedrala oraşului (peste drum de "Casa Rosada", palatul prezidenţial) la Muzeul de arte decorative din Palermo (a cărui grădină cu cafenea e un must-go) şi de la Facultatea de Drept (la doi paşi de "Floralis generica"), de o sobrietate un pic exgerată, la cea de Inginerie (la baza San Telmo-ului) şi la vechea Bibliotecă Naţională de pe strada Mexico (chiar în San Telmo). Tot în San Telmo există Muzeul de artă modernă al oraşului construit de Gustave Eiffel (chiar el) şi care este într-o renovare fără sfîrşit. În fine, stilul meu preferat (art-déco-ul) domină blocurile construite între anii '20-'30, printre care iconicul "Edificio Kavanaugh" (care în 1935 era cel mai înalt din America Latină), dar şi Facultatea de Medicină sau chiar blocul în care a locuit Borges, pe Maipu 994 (prima imagine). Cît despre blocul "Atlas" (de pe Avenida Leandro N. Alem), acesta - construit în 1955 - a rămas cel mai înalt edificiu din Bs. As. (42 etaje) pînă acum cîţiva ani, cînd s-a ridicat "Le Parc" din Palermo, cu cele 51 de etaje ale sale. (Dar mai există un "Le Parc" şi pe Avenida Figuroa Alcorta, şi în Puerto Madero!) De altfel, Puerto Madero - cu skyline-ul său ambiţios, frapant dacă vii dinspre Uruguay pe Rio de la Plata - s-a dorit din capul locului o replică australă la "oraşul care nu doarme niciodată" (nici Bs. As. nu doarme); doar că perspectivele imobiliare - după un boom/foc de paie - sînt mai curînd pesimiste.

Dacă există un lucru care-mi place, în acest oraş, este că - în ciuda văicărelilor că "s-a demolat prea mult" - ceea ce vezi la tot pasul este, dimpotrivă, o robustă revigorare a clădirilor vechi, iar acolo unde nu s-a putut altfel, păstrarea - simbolică - a cîte unui calcan al vechii clădiri dărîmate în faţa unui bloc numai de sticlă. Nu cred că am mai văzut, pe undeva prin lume, o mai atentă şi mai consecventă grijă pentru punerea în valoare a patrimoniului vechi, unde inserarea clădirilor foarte noi - în general, cu faţade 95% din sticlă - scoate şi mai mult în evidenţă, prin oglindire, frumuseţea celor vechi... Arhitecţii români ar trebui să vină aici în vizită de cercetare :)