februarie 2010
Portret Alex. Leo Şerban
Este "peste gîrlă", în Uruguay - "gîrla" fiind Rio de la Plata, care are cel mai larg estuar din lume: la vărsarea în Atlantic, lăţimea lui este de 220 km! (Cam cît ar fi asta - distanţa Bucureşti-Braşov? Sighişoara?...) Ştiam de acest orăşel de la Maria Dinulescu, care mi-a zis nu cumva să-l ratez. Cum Josefina are o casă de vacanţă aici - cumpărată împreună cu Ana Maria, bunica farmacistă şi pictoriţă - şi cum mă invitase, zis şi făcut: mi-am luat bilet pentru "Colonia Express" şi, după o oră jumate de voiaj plăcut cu vaporul, am ajuns la destinaţie.

Ieşirea a fost, însă, interminabilă: cobori de pe vapor, după care urmează un şir neverosimil de pasarele închise - genul burduf de avion - care tot continuă, cotesc, iar continuă, iar cotesc ş.a.m.d.... Cred că am făcut încă 10 minute pînă să ajung în "gara" (ultramodernă) a portului! Din fericire, Josefina & Ana Maria mă aşteptau conştiincioase, ne-am urcat în maşină şi am pornit-o prin oraş.

Colonia a fost colonie portugheză, iar atmosfera este 100% lusitană. Tufele de bougainvillea, stilul caselor, străzile pietruite şi pustii - toate mi-au amintit de Portimao, localitatea de pe malul Atlanticului, în Algarve (sudul Portugaliei), unde obişnuiam să merg cu Chiri - ani la rînd - imediat după festivalul de la Cannes. Colonia este o mică minune pe care, de-aş fi ratat-o, nu mi-aş fi iertat-o niciodată. Ai sentimentul că păşeşti într-un tablou de Chirico - dar unul totalmente solar, benign, neaprehensiv, în care "metafizica" s-a preschimbat în hedonism pur. Este un "rincon del paraìso", cum le-am zis celor două prietene - imediat după ce acestea mi-au explicat, stil "ora de spaniolă peripatetică", diferenţa dintre "rincon" (colţ) şi "esquina" (tot... colţ); mă rog, se pare că "rincon" are un sens ceva mai general, referindu-se nu doar la unghiul propriu-zis a două străzi ("esquina"), ci şi la orice loc avînd particularităţile acestuia... Deci: "rincon del paraìso" = "colţ de rai".

Raiul acesta e plin de maşini vechi, de mici ateliere de artizanat, de cafenele ascunse în patio-urile unor case, de pisici tolănite în faţa unei "materìì" şi de pictori în fotolii pliante pictînd acuarele la umbra unui arbust, cu o mică vedere spre rîu - ca o lucarnă grafometrică în desişul vegetaţiei. E-atîta linişte încît aproape că auzi păsările zburînd. Şi totul e muuult mai scump decît la Bs. As., dar zău că merită!

Casa Josefinei & Ana Mariei e la cîţiva kilometri de Colonia, pe culmea unui deal destul de plat. Grădina are cîteva hectare - şi există şi aici un vechi automobil (un "Ford") parcat la umbra unui copac, din vremuri imemoriale, şi care pare un element de decor la fel ca şi cişmeaua... Piscina este rotundă şi, din ea, poţi vedea - în zilele foarte senine - turnurile de peste 40 de etaje din Puerto Madero, unde se află hotelul în care am stat primele zece zile; dacă vă uitaţi atent la linia orizontului din antepenultima fotografie, le puteţi vedea - destul de neclar, din păcate, pentru că amiaza pusese un fel de perdea de abur fierbinte peste peisaj. Turnurile par nişte năluciri, nişte "fete morgane" de oţel şi sticlă care-ţi indică sudul...

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus