martie 2003
Catch Me If You Can
Catch me if you can emană o bucurie copilărească aproape, contagioasă în orice caz. Filmul spune povestea reală a lui Frank Abagnale Jr. care a reuşit înainte de a împlini vârsta legală să pretindă că este pilot de avioane, doctor şi avocat.

Acţiunea filmului se petrece la începutul anilor '60. Catch me if you can debutează cu scene dintr-un celebru game show al epocii, anume Tell the Truth, la care a participat de altfel şi Abagnale Jr. în realitate.

De acolo, filmul spune inocent, povestea unui copil. S-ar putea crede că divorţul părinţilor a declanşat joaca de-a... a personajului, dacă nu ar fi minunat filmata scenă în care Frank se dă drept profesor în prima lui zi de elev la o şcoala publică.

Fugit de acasă, Frank descoperă destul de repede că este foarte uşor să falsifici cecuri bancare. Ceea ce şi face, ani de zile. Ajungem astfel la următoarea scenă teribil de amuzantă, în care mama lui se oferă să plătească statului pagubele făcute de fiu. Lucru nu foarte uşor de realizat, vorbim totuşi de o sumă de 4 milioane de dolari.

Bun, Frank falsifică cecuri. Dar filmul este în continuare despre un copil. Care reuşeşte pentru o vreme să se joace de-a orice îl atrage. Probabil că Steven Spielberg s-a jucat şi el cu aceeaşi plăcere ca şi personajul său, lucru vizibil din atmosfera luminoasă a filmului.

Să nu uitam că un copil este atras de eroi. Dacă nu sunt cei din benzile desenate, dacă trebuie să raportăm imaginea la real, atunci înţelegem fascinaţia lui Frank pentru piloţi, doctori, avocaţi sau James Bond. Este lumea în care eroul zâmbeşte ca la campaniile electorale, poartă costume la patru ace, este înconjurat de femei frumoase, conduce maşinuţe sport şi întoarce privirile trecătorilor. Dar când nu e erou, Frank bea lapte şi este foarte legat de tatăl său.

Filmul atrage spectatorul aproape imediat în lumea sclipirilor si descoperirilor făcute laolaltă cu Frank. Dar trebuia totuşi să existe cineva cu figură de tată sever care să echilibreze tabloul. În situaţia în care toată lumea înţelege şi aprobă scenariile unui mistificator este nevoie şi de Tom Hanks. Numai el poate să fie agentul FBI Carl Hanratty, responsabil, sobru şi hotărât să prindă spaima băncilor de picior. În situaţia în care toată lumea îl place pe Frank tocmai pentru că trăieşte o viaţa pe care ne-am dori-o cu toţii, numai Hanratty este cel care îl place pe Frank chiar şi când el redevine un om normal şi încadrat în limitele legii.

Catch me if you can este un film în perfectă concordanţă cu spiritul Americii anilor '60. Este trist, nostalgic, luminos, punctat de o coloană sonoră aproape clişeică şi înainte de toate inocent. Cât este filmul de lung, nu vom avea ocazia să vedem sânge inutil sau să auzim o înjurătură cât de mică.

Iar la final, ne-au rămas actorii. Hollywood's greatest, am putea spune. DiCaprio are şi talentul şi fizionomia necesare pentru a ne convinge că este copil, pilot, doctor, avocat, fiu, singur sau orice altceva. Tom Hanks este tot ce putea avea FBI-ul mai bun, Christopher Walken este perfect pentru rolul tatălui rupt de realitate, iar Martin Sheen este în cele cinci minute de film repartizate lui, un stâlp al societăţii sudiste.

Filme inspirate din poveşti reale s-au mai făcut la Hollywood. Aproape toate au căzut în capcana unui mediocru prăfuit. Catch me if you can este viu şi trebuie văzut.

Regia: Steven Spielberg Cu: Tom Hanks, Leonardo DiCaprio, Christopher Walken

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus