Scurtmetrajele lui Cătălin Mitulescu (Noul Cinema Românesc 8)

Cineastul Cătălin Mitulescu a realizat primul său film, La amiază (1997), în anul I de studii la UATC (ulterior, UNATC). Scurtmetrajul avea să beneficieze de o proiecţie într-un cadru extrauniversitar de abia în noiembrie 2006, graţie "Serii de film" a Institutului Cultural Român. Cu o atmosferă apropiată de cea din lungmetrajul de debut al regizorului, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (2006), La amiază este un film simplu şi frumos, a cărui poveste, despre prima iubire, se dispensează fără probleme de cuvinte.

Dintre scurtmetrajele studenţeşti ale lui Cătălin Mitulescu, mult mai cunoscute sunt, însă, Bucureşti - Wien ora 8:15 (ficţiune alb-negru, anul III, 2000) şi 17 minute întârziere (ficţiune color, film de diplomă, 2002), care aveau să fie urmate, în 2004, de Trafic. Toate trei au fost toate prezentate în cadrul Festivalului de la Cannes (primele două în secţiunea "Cinéfondation", iar al treilea în competiţia de scurtmetraje, unde a obţinut prestigiosul Palme d'Or, al treilea din istoria cinematografiei româneşti). Fiecare dintre ele poate fi considerat un mic studiu psihologic despre un tânăr din lumea noastră postcomunistă.

Într-un interviu apărut în revista Observator cultural din 16 noiembrie 2006, un alt cineast, Răzvan Rădulescu, mărturisea că este sâcâit de filmele cu "epifanii, iluminări, revelaţii". În schimb, în scurtmetrajele sale "canneze", Cătălin Mitulescu mizează mult pe aceste "epifanii". Dacă Dante Remus Lăzărescu, de exemplu, se află "în postura omului căruia i se întâmplă lucruri şi face mult prea puţine" (după cum afirmă acelaşi Răzvan Rădulescu), eroii lui Cătălin Mitulescu sunt într-o bună măsură voluntari: încă nu li s-a atrofiat complet liberul arbitru. Aceste personaje, indiferent că provin din mediul rural sau urban, indiferent că este vorba de un ucigaş sau de un business man, au ceva în comun: se află într-un impas existenţial: şi-au ales un anumit drum în viaţă, dar, la un moment dat, au ajuns să se îndoiască de justeţea alegerii lor. Cineastul surprinde tocmai această răscruce din viaţa eroilor, în care ei au nişte întâlniri neaşteptate sau, dimpotrivă, îndelung aşteptate, cu persoane dragi, revăzute după mult timp, sau, dimpotrivă, necunoscute. În plus, le apar în cale nişte obiecte, animale ori grupuri de oameni aparent nesemnificative (de exemplu, o agrafă de păr, un cal sau un alai de nuntă), dar care, pentru ei - şi, prin ei, pentru noi, spectatorii - capătă valoare de simbol ce provoacă "revelaţia"; ele par nişte semne prin care o realitate transcendentă încearcă să comunice cu ei, să îi ajute să ia o decizie.

Desigur, receptarea acestor filme este dependentă atât de puterea de convingere a cineastului şi a interpreţilor, cât şi de disponibilitatea spectatorilor de a accepta convenţia ficţională. Din fericire, Cătălin Mitulescu - un autentic descoperitor de talente actoriceşti (Andi Vasluianu - debut în La amiază; Maria Dinulescu - debut în Bucureşti - Wien ora 8:15; Bogdan Dumitrache; Dorotheea Petre etc.) - reuşeşte, în filmuleţe de 10-15 minute, ceea ce multor regizori nu le iese într-un întreg lungmetraj: să creeze personaje complexe, vii şi memorabile. Dacă alte scurtmetraje nu ne permit să trecem dincolo de plot-ul care ni se pune pe tavă (altfel spus, what you see is what you get), aici, în "felia de viaţă" de pe ecran spectatorii pot citi întreaga viaţă a eroilor, fără a avea nevoie de flashback-uri lămuritoare. Filmele solicită însă o atenţie sporită la detalii, pentru că fiecare interacţiune a personajelor cu lumea din jur, fiecare replică sau fiecare privire a lor ne poate oferi noi indicii pe baza cărora să le înţelegem mai bine existenţa şi motivaţiile. Pornind de la datele realităţii exterioare, Cătălin Mitulescu izbuteşte să pătrundă în realitatea interioară a eroilor şi ne face martori la transformările radicale prin care trec ei. O măiestrie care îi asigură un loc de frunte printre reprezentanţii Noului Cinema Românesc.

În 1999, studentul Cătălin Mitulescu a mai realizat un scurtmetraj documentar, foarte amuzant, despre starul manelist Adrian "Copilul Minune".