România Liberă / iulie 2004
Ladykillers
La mijlocul deceniului şase din secolul trecut, regizorul Alexander Mackendrick, un american ce s-a stabilit în Scoţia, a oferit cinefililor vremii o capodoperă a comediei negre, Ucigaşii de femei, în care (printre alţii) străluceau două mari stele ale ecranului britanic: Alec Guiness şi Peter Sellers. Fraţii Ethan şi Joel Coen (Barton Fink, Raising Arizona, Miller's Crossing, Marele Lebowski etc.) au sesizat valenţele filmului englez de-acum jumătate de secol şi l-au reformulat, fără a distorsiona prea mult personajele principale, subiectul, motivaţiile şi concluzia moralizatoare.

Despre ce este vorba? Un escroc, pretins profesor de latină şi greacă veche, mare amator de poezie, pune la cale un hold-up alături de alţi patru "nătăfleţi", care mai de care mai "amator" pe zona încredinţată într-un plan "diabolic". Pentru a-şi atinge scopurile malefice, hoţii închiriază o pivniţă pentru a repeta muzica secolelor renascentiste (în filmul lui Mackendrick era vorba doar de Menuetul lui Luigi Boccherini) la simpatica, evlavioasa Mrs. Munson, mare amatoare de gospel. De altfel, coloana sonoră extrem de inteligent construită (Carter Burwell) propune o combinaţie de hip-hop, gospel şi muzică barocă de cameră, care se impune printr-un rol dramatic bine determinat în economia fabulei noastre.

Cum un rol important în film revine animalelor, cei doi regizori au apelat la un dresor care a oferit echipei de filmare interpreţii (talentaţi) ai un căţel ce trebuie să facă pe mortul, ai unui motan - Pickles (cu zece dubluri), ce nu-i prea agreează pe intruşii melomani, şi ai unui corb emblematic pentru destinul profesorului Goldthwait Higginson Dorr, Ph.D., interpretat tranşant de Tom Hanks în cheia unei parodii detaşate, avansînd tacticos replici de mare fineţe şi umor, înnobilînd "prostia" camarazilor de jaf cu poante filologice de mare rafinament. De altfel, Tom Hanks declara (şi nu cred că exagera): "Să joci în Ladykillers este ca şi cînd ai juca în Richard al III-lea".

Filmul trebuie însă văzut şi pentru ceilalţi interpreţi, fiecare perfect în felul său: Irma P. Hall în rolul doamnei Munson, care trăieşte cu amintirea soţului decedat de ceva timp, Marlon Wayans, "agentul secret" infiltrat în personalul cazinoului ce urmează a fi uşurat de o substanţială sumă, Tzi Ma, generalul cu privirea impasibilă, mereu prins că fumează unde nu trebuie, şi J.K. Simmons, o altă "victimă" a strategiilor sofisticate ce trebuie duse la capăt pentru obţinerea banilor.

Fraţii Ethan şi Joel Coen au realizat un remake la înălţimea originalului, adaptat sensibilităţii prezentului, dar care-şi păstrează intact parfumul "comediei negre" de odinioară, gen care are destui fani în rîndurile cinefililor autentici.

Regia: Ethan & Joel Coen Cu: Tom Hanks, Irma P. Hall, Marlon Wayans, J.K. Simmons

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus