mai 2010
Comunicate de presă - concerte
Miercuri, 05 mai 2010, începând cu orele 19.30, Teatrul "Nottara" îşi invită publicul la un concert eveniment: Cântece din peninsula siberică cu Maria Răducanu şi Maxim Belciug.

Cu măiestria lor plină de farmec, cei doi artişti vor împleti, ca într-un curcubeu muzical, vodevilurile franţuzeşti şi madrigalurile italieneşti de secol XVI cu cântecele spaniole, romanţele româneşti şi pensiile ruseşti care i-au consacrat. O auroră de stiluri şi simţiri culese din geniul bătrânului continent, de la Iberia la Siberia, cu străluciri de cântec ce merge direct la suflet.

Concertul începe la orele 19.30 şi are loc în sala George Constantin. Biletele se găsesc la Casa de Bilete a Teatrului Nottara, bd. Magheru 20, tel. 021 317.41.01


Maria Răducanu este - aşa cum aprecia Gabriela Melinescu într-un text publicat în 2007- "o apariţie fără precedent - sunetul ei pur nu se aseamănă cu sunetul nimănui, deşi ea cântă melodiile Mariei Tănase, dar şi alte cântece din folclorul românesc, dar şi fado-ul portughez şi cântecele de jale şi bucurie, în alte limbi, posedând geniul de a "cânta" în diferite dialecte, de a fraza limba ca un poet. Şi "coregrafia" ei este pură şi personală, o siluetă amintind "Rugăciunea" lui Brâncuşi, meditând prin cântec în faţa Providenţei, punându-se în genunchi fără să atingă podeaua, parca "levitând" ca sfinţii ridicaţi de Duhul Sfânt. Dar Maria Răducanu, "fata de la Huşi", a studiat mai întâi Literatura şi Filologia şi numai după aceea s-a afirmat în Muzică, tălmăcind muzica tradiţională românească într-un fel unic. (...)... acea stare psihică şi fizică plină de armonie care mă face să mă gândesc nu numai la Orfeu şi la arta şamanilor, dar şi la cântecul ielelor (care există şi în folclorul suedez şi e ţinută la mare cinste), la cântecul şi la dansul lor în cerc. Acestea au darul de a-i vrăji pe cei care ascultă şi văd, creând acea stare de suflet vindecătoare pe care grecii au numit-o Katharsis."

Maxim Belciug - ca să cităm şi aici o opinie avizată, a lui Virgil Oprina, exprimată într-o recenzie publicată în 2009 - "este un nume cunoscut în lumea specială a chitarei autohtone. Neobosit, implicat în multe proiecte fie ca solist, fie alături de alţi artişti - instrumentişti sau cântăreţi - dintre care mulţi îi datorează afirmarea, domnia-sa a reuşit cu discreţie să-şi clădească de-a lungul anilor o solidă reputaţie de promotor al unui tip de act artistic bazat pe sinceritate şi altruism. Îndrăgostit nu doar de chitară, ci mai ales de frumuseţea muzicii ce poate fi împărtăşită cu acest instrument", Maxim Belciug caută mereu "acel repertoriu care nu face apel la chitaristica eclatantă ce eşuează nu de puţine ori într-o sterilă gimnastică a extremelor, şi reuşeşte un lucru destul de rar întâlnit. Şi anume asumarea cu naturaleţe a adevăratei condiţii de muzician. Adică a acelui om care, copleşit de dragostea pentru muzică şi instrumentul căruia s-a dedicat, are ca unic scop al actului său artistic aducerea către public a sentimentelor pe care le-a încercat la contactul cu o anumită piesă muzicală. Ascultându-l, ai senzaţia că e un om care îţi vorbeşte despre lucruri pe care le-ai trăit şi tu cândva, dar le-ai uitat."

Maria Răducanu şi Maxim Belciug formează un duo cu totul inedit, cu roade muzicale dintre cele mai frumoase. Fiecare îşi are propria carieră: Maria Răducanu este unul dintre cele mai pregnante nume în jazz-ul românesc, iar Maxim Belciug este emblematic pentru chitara clasică. Cu toate acestea, împinşi de dragostea lor pentru muzica făcută sincer, cu suflet, cei doi s-au regăsit în mod constant într-un proiect comun ce s-a plasat, încă de la debutul lor în duo, în anul 2004, sub semnul autenticităţii emoţiei. De o ţinută undeva între clasic şi tradiţional, muzica lor nu e nici jazz şi nici nu are pretenţii autenticiste sau culte. Ci este expresia curată a unui genuin nelăsat la voia întâmplării, capabil să nască în noi zvâcnete pe care nu le mai ştiam ale noastre de când, în loc să înţelegem ce trăim, trăim doar ceea ce înţelegem.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus