Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul Internaţional de Scurtmetraj Timishort, 2010

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Nuntă în Basarabia - Timishort, 2010


mai 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Festivalul de film Timishort s-a deschis aseară (rîndurile astea le scriu în dimineaţa zilei de joi, 6 mai 2010) în Piaţa Unirii din Timişoara cu al doilea proiect semnat de Nap Toader, Nuntă în Basarabia. Primul film al lui Nap Toader (Napoleon Helmis) e Italiencele. A fost lume multă în piaţă la proiecţia Nunţii, ceea ce prinde bine unui festival întotdeauna. Oamenii au rîs cu poftă atunci cînd au putut, s-au bucurat că sînt la film, la final au aplaudat politicos şi au asistat tot în număr mare la discuţiile de final, o stare de fapt pe care filmul acesta nu o merită deloc.

Nuntă în Basarabia e o manea cinematografică. Întocmit în chei estetice şi narative primitive, Nuntă în Basarabia pare un extras dintr-un film realizat de unul dintre subiecţii pe care îi intervievează Tudor Giurgiu în documentarul său cu Nunţi, muzici şi casete video. Iar aici nu e vorba de ironie sau de pastişă, care sunt subtilităţi postmoderne, ci treaba asta e chiar pe bune. Şi e şi mult mai lung decît secvenţele făcute la mişto de Giurgiu!

Doi tineri, Vica şi Vlad, absolvenţi de Conservator, ea basarabeancă, el bucureştean, s-au căsătorit. Ea e pianistă; Valeriu, ceva neam de-al miresei, spune că fata e pianistă, în catalogul festivalului e considerată balerină. El e dirijor. Din pregătirea lor trebuie să înţelegem ce puţin respect mai e pentru artiştii veritabili în societăţi depravate cum e asta a noastră! Cei doi vor să refacă nunta acasă la mireasă. Doresc să strîngă ceva bani, pe ideea că basarabenii - cel puţin cei care îl au în spate pe Valeriu, un mafiot local - sunt foarte darnici atunci cînd vine vorba de ospeţe. Aşa că pornesc din Bucureşti spre Chişinău cu trenul, împreună cu mama şi cu unchiul mirelui, care-i şmecher de capitală românească şi seamănă cu Salvador Dali. După ce în primele cinci minute asistăm la contrele celor doi tineri, contre în care trebuie să vedem ce mare e dragostea lor, centrul de greutate se mută pe unchiul care seamănă cu Dali. El face băşcălie de tot. Pe drum face băşcălie de tot ce-i iese în cale, în Chişinău, pentru a-l calma pe unchiul fetei, Senia, face băşcălie de tot ce-i iese în cale.

Filmul are trei episoade: călătoria, prezentarea oraşului Chişinău şi nunta propriu-zisă, fiecare mai grozav decît celălalt. Şi toată grozăvia de pe ecran devine şi mai problematică atunci cînd, la final, autorii proiectului - regizorul-scenarist şi producătorii - încep să vorbească despre sensurile proiectului. Valuri de naţionalisme, visuri legate de România Mare, laude aduse proiectului şi mulţumiri aduse publicului pentru că e atît de inteligent încît să se bucure de un film ca acesta, care, normal, e o adevărată operă de artă, care nu vrea sa facă propagandă vreunei cauze politice, că atunci şi-a pierde esenţa de operă de artă.

În film nu se petrece nimic. Nici un personaj nu creşte, nu se dezvoltă, nu e vorba nici de o acumulare de informaţie, de sentimente şi trăiri deosebite n-are rost să mai amintesc. Filmul pare făcut de un adolescent amator care descoperă funcţia de derulare pe repede înainte a unui videoplayer şi găseşte că e un efect fabulos să vezi sub această formă statuia lui Ştefan cel Mare din Chişinău şi imaginile care îi trec prin cap lui Vlad în clipele mai puţin fericite ale existenţei sale. Nuntă în Basarabia e mai slab decît Italiencele, comparaţie care, oricum, pe o scară valorică normală se petrece undeva către capătul Gropii Marianelor.

Timişoara era călduţă şi liniştită aseară. Am ajuns în oraş pe la opt seara, după un condus obositor pe drumuri aflate în nesfîrşite reparaţii, aşa că a fost o călătorie în care m-am setat pe pilot automat încît nici măcar acordurile celor care mă însoţeau - cel de la REM şi de la Depeche Mode - nu m-au mai mişcat. Erau ceva nori deasupra oraşului, dar au fost blînzi cu Timishort. Ploaia a început cîndva în noapte, după ce nu mai era nimeni în Piaţa Unirii. Şi acum plouă, ceea ce e uşor descurajant. Aş fi vrut să pornesc puţin prin oraş, îmi place partea veche a oraşului, şi îmi place faptul că are o întindere însemnată, străduţe înguste şi pieţe largi, multe parcuri şi părculeţe cu verdeaţă, care, ca în inel, înconjoară tot centrul.

Din festival îmi doresc în primul rînd să văd competiţia, realizările studenţilor UNATC şi filmele studenţilor în cinema din Finlanda. Toate acestea vor fi proiectate în Cinematograful Timiş, care-i peste drum de Catedrală în Piaţa Victoriei, în partea dreaptă a Catedralei. Vizionările au loc între orele 15 şi 23, aşa că ar fi loc de plimbări în fiecare dimineaţă dacă vremea ar fi de treabă. Că, altfel, noaptea, cu toate că oraşul e tare îmbietor datorită iluminării inspirate a clădirilor şi pieţelor, e cîte o petrecere unde poţi muia în vin filmele de peste zi. Pe mîine!



 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Scurtmetraj Timishort, 2010


4 comentarii

  • Baiete, esti pacalici
    om de la timishort, 06.05.2010, 17:13

    Citeva sute de spectatori din Timisoara au vazut alt film decit cel despre care scrii tu aici

    • RE: Baiete, esti pacalici
      bogdan enache, 07.05.2010, 13:26

      ok. atunci lasa acele sute de spectatori sa vina si sa se ia de autorul articolului!
      Pana una alta, lucian maier este un tip inteligent cu simt critic ascutit care pune verdicte solide. Afirmatie care se poate proba usor chiar si prin accesarea arhivei liternet.

      asa ca tu sau te ocupi cuminte de organizare si lasi pe altii sa critice filmele prezentate sau alcatuiesti o cronica in care sa prezinti cat de misto e filmul si cat te bine te-ai simtit tu la vizionare si o semnezi cu numele tau!

      PS. publicul din timisoara e praf! in ceea ce priveste filmul, dar mai ales teatrul, publicul timisorean are o scara de valori jalnica.

      • RE: RE: Baiete, esti pacalici
        Ciprian Irimies, 08.05.2010, 13:37

        Bogdan, partial sunt de acord cu tine. Am mai postat un comentariu care nu stiu de ce nu s-a aprobat (Punctam la obiect cateva aspecte)
        Nu este usor sa faci un review, insa nu cred ca Lucian a stralucit la acesta, pe tema caruia discutam. Mie filmul mi-a placut. Mi s-a parut mai mult o critica subiectiva decat una obiectiva (si am avut usoara impresie ca si-a varsat frustrarile acumulate de-a lungul zilei), ori ca si critic ai anumite obligatii morale, stiind ca poti influenta foarte mult. Filmul nu este o capodopera nimeni nu a afirmat acest lucru, insa este un film usor si placut de urmarit, care te binedispune - sincer cred ca avem nevoie de asemenea lucruri.
        Referitor la publicul timisorean (si mentionez ca sunt timisorean) subscriu la ce ai spus - scara de valori jalnica este putin spus si nu e vorba numai de teatru si film, ci si de alte ramuri cultural-artistice. Insa aici discutia ar trebui derivata, pentru a se intelege de ce se intampla acest lucru si nu cred ca are sens acum sa ne irosim timpul cu lucruri care altora li s-ar parea usoare divagatii.

  • Prea acida cronica...
    Th, 06.05.2010, 19:56

    Prea acid comntariul! Am fost la film aseara si chiar m-am simtit foarte bine! Si nu doar eu, majoritatea din jurul meu. Filmul este o comedie romaneasa buna, cu puternice accente regionaliste si un pic de poveste de dragoste, cu problematizarile inerente. Eu am fost multumita de film si am ras. NU am mai ras la o comedie romaneasca de la "Nea Marin miliardar"...
    Intr-adevar, personajele nu cresc si nu se dezvolta, dar firul povestii e delicios de mioritic si mioritic de captivant :) Eu recomand

Resurse

 Alte articole de Lucian Maier


Alte articole

 Cum s-a salvat Timishort Film Festival, 2010 din degringolada manifestărilor de gen, Valerian Sava
 Încheiere - Timishort 2010, Lucian Maier
 Un israelian şi un suedez împart Trofeul Timishort, 2010, Comunicat de presă
 Competiţie (02) - Timishort, 2010, Lucian Maier
 Competiţie (01) - Timishort, 2010, Lucian Maier
 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Scurtmetraj Timishort, 2010


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer