Încheiere - Timishort 2010

Timishort e la final. În seara asta, 8 mai 2010 (sînt orele 21, tocmai s-a terminat gala) au fost date premiile ediţiei secunde a festivalului. Lucrurile stau aşa:

Premiul publicului în valoare de 500 de euro a fost dat de timişoreni filmului scoţian realizat de Johanna Wagner, Peter in Radioland. Pentru un efort de montaj şi de lucru propriu-zis cu familia considerabile, Johanna şi colaboratorii ei meritau un premiu.

Premiul de Regie în valoare de 1.000 de euro a fost luat de preferatul meu, filmul belgian Good Night.

Marele Premiu al Juriului şi Marele Premiu al Festivalului au mers în patrimoniul aceluiaşi proiect, filmul israelian The Descent (premiul cel mare l-a împărţit cu filmul suedez Incident by a Bank). Ei bine, aici nu m-am potrivit cu viziunea juriului. Filmul israelian nu e chiar original din punct de vedere stilistic. Imaginile sînt deosebite! Panorame de pe stînci în care vedem cum coboară pe o şosea şerpuitoare maşina familiei care caută o piatră potrivită pentru mormîntul fiului lor, figura personajelor căutată printre aceleaşi stînci în timpul căutărilor propriu-zise; dar nu sînt ceva nou din punct de vedere compoziţional. Le vedem în Gerry lui Gus Van Sant, le vedem în Taste of Cherry al lui Kiarostami, vedem ceva similar în Mulholland Drive (de altfel, autorul filmului, Shai Miedzinski, a povestit că a participat acum ceva timp la un workshop cinematografic ţinut de David Lynch). Iar în ceea ce priveşte partea umană, partea sensibilă a filmului, cu toate că merge pe principiul vizibil şi în Good Night - povestea în întregul ei să fie simţită din anumiţi indici, din anumite vorbe nerostite pe ecran, dar prezente în atitudinea personajelor, în încărcătura emoţională pe care trebuie să o transmită personajele neostentativ (cu alte cuvinte, să simţim durerea fără ca vreun personaj să urle că îl doare), - The Descent nu reuşeşte să fie atît de delicat precum filmul belgian. Good Night creează starea şi o impune spectatorului, The Descent e credibil în umanismul său în măsura în care spectatorul îi dă credit, în măsura în care spectatorul ţine morţiş să îşi însuşească situaţia de pe ecran.

Acum, dacă filmul lui Miedzinski a fost premiat datorită sentimentelor exprimate de poveste, Incident by a Bank a fost premiat pentru că e impresionant din punct de vedere tehnic. Filmul reconstruieşte o poveste reală în care doi bărbaţi ratează copios un jaf. Povestea e plină de umor, şi, într-adevăr, tehnic şi coregrafic e impresionantă. E vorba de nouăzeci şi şase de oameni care trebuiau să se sincronizeze în planul-secvenţă pus la cale de Ruben Ostlund, secvenţă în care observam cum reacţionează fiecare om în faţa ineditului. Cum spuneam şi în relatarea despre ziua a doua a proiecţiilor din competiţie, filmul acesta destinde instantaneu, umorul (negru) e la el acasă. Nu e puţin lucru, dar aş fi zis că nu e destul pentru un Mare Premiu, fie el şi împărţit.

Toate peste toate, a fost o competiţie reuşită. Filme de calitate, proiecte cel puţin interesante, chiar dacă nu toate ating superlativul. Nu e cea mai bună organizare posibilă, din punct de vedere tehnic proiecţiile au suferit de fiecare dată, dar festivalul e în creştere şi la începutul vieţii te mai şi împiedici. Am şi un regret, nu am putut vedea competiţia Videorama din festival. Vizionările competiţiei oficiale (patru calupuri de cîte patru filme, aproximativ optzeci de minute fiecare calup) şi proiecţia Videorama (una de vreo două ore dedicată artei video) au fost simultane, aşa că pentru a vorbi despre competiţie la cald a trebuit să renunţ la Videorama. Filmele acestea vor fi reluate abia mîine spre seară la Cinema Studio, însă eu voi fi plecat spre casă la orele respective.

Dacă ajungeţi prin Timişoara, treceţi pe la restaurantul Oxford. Au mîncăruri bune, eu am ronţăit astăzi nişte aripioare de pui muiate într-un sos Salsa absolut delicios şi nişte pui învelit în pancetta, dar puteţi lua şi ceva raţă la cuptor, şalău în crustă de ierburi, pulpe de raţă confiate, supe creme şi ciorbe care - din cîte am văzut primprejur - arătau tare bine. Bere Guinness, Paulaner &co., vinuri bunicele de la Vinarte şi de la baronul de Rothschild, un local şi o terasă aranjate cu gust, servire plăcută. 10,5 lei un Paulaner, 75 de lei Mouton Cadet-ul, în jur de 8 lei o ciorbă, de la 13 la 40 de lei fripturile. Restauranul e pe strada Daliei, care-i lîngă strada Socrate, la marginea complexului studenţesc.

See you next time!