Mike Leigh şi Woody Allen - despre singurătate şi moarte, dar în note diferite - Cannes, 2010

Ziua de 15 mai 2010 a adus la Cannes cele mai recente filme ale consacraţilor Woody Allen şi Mike Leigh. Dacă filmul celui din urmă, Another Year, a fost prezentat în Competiţia Oficială, al 41-lea film al lui Woody Allen, You Will Meet a Tall Dark Stranger, a fost prezentat, aşa cum doreşte întotdeauna regizorul, în afara competiţiei.

Prezent din nou la Cannes după ce a câştigat un Premiu de regie pentru Naked în 1993 şi Palme d'Or pentru Secrets and Lies în 1996, Mike Leigh revine cu Another Year la nota gravă care îl caracterizează. Din păcate, Happy Go Lucky - în care gravitatea se ascundea în spatele umorului - se pare că a fost doar un accident. Revenirea la Cannes a cineastului britanic se face cu un film trist şi cuminte despre singurătatea vârstei mature.

Leigh urmăreşte destinele mai multor personaje trecute de prima tinereţe. Un cuplu matur şi senin. O celibatară agitată şi depresivă. Un bărbat tot de vreo 60 de ani care îşi îneacă singurătatea în mâncare şi alcool. Un trentagenar - fiul cuplului - care pune capăt singurătăţii cunoscând în sfârşit o femeie cumsecade. Vieţile acestor oameni simpli sunt urmărite urmând o structură la fel de simplă - cele patru anotimpuri, şi cu ajutorul unei paralele cu cultivarea grădinii de zarzavat pe care o deţine cuplul împlinit.

Another Year nu e printre cele mai reuşite filme ale lui Mike Leigh, cineast care nici filme slabe nu poate face, gratie simţului naraţiunii, empatiei pentru oamenii obişnuiţi şi grijii cu care lucrează cu actorii. Aici, actorii sunt Jim Broadbent, Ruth Sheen, Lesley Manville (aflată la a patra sau a cincea colaborare cu Leigh), Imelda Staunton. Cea din urmă are o apariţie antologică în debutul filmului, interpretând rolul unei femei care nu doarme de un an de zile şi care, invitată de psiholog să spună momentul din viaţă când a fost cea mai fericită, e incapabilă să menţioneze ceva anume.

Personal, am preferat nostalgia volatilă şi autoironică a lui Woody Allen singurătăţii grele a filmului lui Mike Leigh. Sunt convinsă că n-am fost singura. În schimb, You Will Meet a Tall Dark Stranger vorbeşte în cu totul alt registru despre moarte.


Moartea nu doarme niciodată

Cel mai recent film al lui Woody Allen, You Will Meet a Tall Dark Stranger, a strâns până acum cel mai mare număr de jurnalişti. Nebunie mare, dar şi satisfacţii pe măsură. Filmul nu are umorul delirant din Vicky Cristina Barcelona, dar te trimite la filmele mai vechi ale autorului în care membrii cuplurilor se îndepărtau unul de altul într-un moment de nebunie, pentru a reveni în final unul la celălalt. Acum, însă, acest lucru nu se mai întâmplă. Ce e rupt, rămâne rupt, existând însă speranţa unui nou viitor.

Distribuţia - ca de obicei încântătoare - e alcătuită din vedete cu care Woody Allen n-a mai lucrat - Anthony Hopkins, Naomi Watts, Antonio Banderas, Gemma Jones, Freida Pinto. Doar Josh Brolin a mai jucat într-un alt film al lui Allen, Melinda and Melinda.

Ce e particular celui de-al 41-lea film al americanului este apropierea de moarte, nota nostalgică, melancolică ce însoţeşte o poveste cu multe personaje care caută să fie fericite şi în viaţa cărora şansa, miracolul joacă o carte importantă. Întrebat la conferinţa de presă cum se raportează la moarte, cineastul a răspuns simplu şi genial: "I'm against it."