Criza cuplului - Shrek 2

În prima secvenţă din Shrek 2 vedem un Făt-Frumos gonind ca vîntul şi ca gîndul, zi şi noapte, spre turnul în care o prinţesă păzită de un dragon aşteaptă sărutul ce va destrăma blestemul, şi ascultăm asigurările unei voci din off că Făt-Frumos într-adevăr goneşte ca vîntul şi ca gîndul, zi şi noapte etc., etc. - deci totul e chiar atît de grandios cum pare. Dar, cînd Făt-Frumos ajunge în turn, găseşte doar un lup în costum de bunicuţă, care-l informează că prinţesa a plecat să se mărite. Deci, ce s-a întîmplat în timp ce Făt-Frumos gonea ca prostul? S-a întîmplat, desigur, Shrek (2001), un film de animaţie în care prinţesa Fiona primea ajutorul şi sărutul unui căpcăun verde, transformîndu-se într-o căpcăuniţă verde: un final cît se poate de fericit - căpcăunul Shrek nici măcar nu trebuia să omoare dragonul. Acesta se dovedea a fi o dragoniţă şi se îndrăgostea de tovarăşul lui Shrek, un măgar numit Măgarul.

Acum, Shrek (vocea lui Mike Myers) şi Fiona (vocea lui Cameron Diaz) sînt fericiţi şi, aparent, ţin să ne-o dovedească alergînd unul spre celălalt pe cîmp, în ralanti - un tablou idilic, deşi, fiind vorba despre studiourile DreamWorks, care s-au jurat să combată idilismul de tip Disney printr-o ireverenţă terapeutică, putem fi siguri că tabloul va fi răsturnat. Şi iată - cei doi căpcăuni n-alergau de nebuni, ci erau alergaţi cu furci şi topoare de o şleahtă de ţărani. Imediat după-aceea îi vedem bălăcindu-se în nămol, trăgînd vînturi şi rîzînd de bulele ce urcă la suprafaţă: asta-i adevărata imagine a intimităţii lor fericite - e mai elocventă şi mai înduioşătoare decît orice alergătură după floricele pe cîmpii. (Unii părinţi m-ar contrazice, dar copiii din sală, mai relaxaţi, au aplaudat naturaleţea cuplului.) În orice caz, intimitatea asta parfumată trebuie să-şi dovedească rezistenţa la impactul neplăcut cu lumea exterioară: regele şi regina (John Cleese şi Julie Andrews), care încă n-au avut plăcerea de a-şi cunoaşte ginerele, invită perechea la castel, iar Fiona (în naivitatea ei) şi Shrek (în silă) acceptă.

Realizatorii au avut ideea deşteaptă de a face din regat un fel de Hollywood - la fel de obsedat de frumuseţea exterioară ca originalul: un motiv în plus pentru ca apariţia a doi căpcăuni pe post de prinţ şi prinţesă să nu fie primită cu mult entuziasm. Soţii Shrek, care în mlaştina lor erau mulţumiţi unul de celălalt şi fiecare de el însuşi, încep să aibă îndoieli. Cum ar putea Fiona să nu se îndoiască de viitorul căsniciei, atunci cînd manierele soţului o fac de rîs la prima ieşire în lume? Dar se îndoieşte ea cu adevărat sau e totul doar în mintea suspicioasă a lui Shrek? Dar cum poate el să fie sigur pe sine, după ce descoperă jurnalul şi visele ei de adolescentă, în care nu figurează căpcăuni, ci prinţi care mătrăşesc căpcăuni? În fine, ce vor înţelege copiii din toate astea? Criticul american Roger Ebert a tranşat în numele lor: "E mai haios să-l vezi pe Shrek învingînd un dragon decît făcînd cunoştinţă cu socrii."

Nu sînt de-acord. La vremea primului Shrek aveam obiecţii asemănătoare. Mi se părea că miros o anumită vanitate, uşor neplăcută, în felul lui de a chema copiii la joacă, dar de a-şi împărţi adevăratele plăceri - bomba pusă sub acoperişul basmului, acidul turnat peste siropul lui Disney - cu adulţii. Dar greşeam. În primul rînd, vorba lui Nae Caranfil, "din cînd în cînd e nevoie şi de cîte un film pentru noi, adulţii, şi dacă filmul ăla trebuie să fie Shrek, atunci Shrek să fie": zece minute din Shrek 2 conţin mai multe observaţii despre viaţa de cuplu decît zece comedii romantice stas. În al doilea rînd, nu se poate spune că Shrek i-a trişat pe copii: s-a luptat pentru afecţiunea lor, de-asta a luat la scuturat schemele după care e organizată lumea basmelor - o orînduire la fel de nedreaptă ca toate celelalte inventate de om. Subversiunea n-a fost doar aşa, ca-să-ne-dăm-deştepţi; reabilitarea căpcăunului şi a dragoniţei, în defavoarea lui Făt-Frumos şi a zînei, a scos la iveală şi a satisfăcut o nevoie de dreptate comună copiilor şi adulţilor. Mi se pare mie, sau elanul subversiv deja tinde spre automatism în Shrek 2? Asta e soarta oricărui erou care se transformă în brand. Dar, pînă una-alta, locul căpcăunului în inimile noastre pare sigur; o dovedeşte, pervers, momentul în care el şi Fiona îşi pierd verdeaţa şi distincţia (urechile lui ca nişte coarne de melc, ale ei ca nişte linguri) şi devin frumoşi, iar pe noi ne apucă teama că vor rămîne aşa. Ar fi oribil.