Tom Hanks
Catherine Zeta-Jones
Stanley Tucci
Regia: Steven Spielberg
Scenariul: Sacha Gervasi, Jeff Nathanson
Imaginea: Janusz Kaminski
Muzica: John Williams
Producţia: Walter F. Parkes, Laurie Macdonald
Sinopsis:
Terminalul este povestea lui Viktor Navorski (Tom Hanks) venit din Europa de Est să viziteze New York.
În timpul zborului, în ţara sa are loc o lovitură de stat. Aterizând pe aeroportul John F. Kennedy, Viktor Navorski îşi dă seama că paşaportul şi toate actele sale de identitate nu mai sunt valide. Astfel, nu are voie să intre pe teritoriul Statelor Unite şi se vede nevoit să trăiască în terminalul aeroportului până când războiul din ţara lui va lua sfârşit.
Săptămânile şi lunile se scurg, Viktor descoperind un univers complex şi comprimat în acelaşi timp; o lume eterogenă, cu lucruri şi situaţii absurde, cu generozitate, ambiţii, haz şi chiar cu romantism. Ca un “fără domiciliu”, se instalează în terminalul aeroportului unde se va împrieteni cu personalul aeroportului şi chiar se va îndrăgosti de Amelia (Catherine Zeta-Jones), însoţitoare de bord.
Viktor are un conflict cu Frank Dixon (Stanley Tucci), şeful Serviciului de Emigrări, care consideră că problema est-europeanului este strict birocratică şi, ca atare, nu o poate rezolva. Dar în acelaşi timp caută să scape de el.
Toate personajele pe care Viktor le întâlneşte în periplul său se adeveresc interesante. Politica americană, în general, este denunţată, cu un accent special pe cea a emigraţiei fără a lăsa impresia unei propagande sau a unui clişeu bine cunoscut.
De la patiserii până la decorul somptuos realizat pentru sublima însoţitoare de bord, Amelia, de-a lungul firului întâlnirilor insolite, cum ar fi cea cu măturătorul Gupta Rajan (Kumar Pallana) sau cu omul de serviciu al aeroportului, Enrique Cruz (Diego Luna), Spielberg ne oferă un voiaj agreabil... fără a decola din terminal.
Nu vă ataşaţi centurile de siguranţă, dar rămâneţi în fotoliile voastre pentru a profita pur şi simplu de spectacol.
Despre producţie:
Îmbarcarea
Când călătorim cu avionul, chiar dacă este foarte rar, ni se poate întâmpla să fim blocaţi în terminalul unui aeroport.
“Oricare dintre noi a aşteptat, mai mult sau mai puţin, într-un aeroport. Nu cunosc pe nimeni care să nu fi petrecut mult mai mult timp într-un aeroport, pe un scaun, decât cel necesar zborului în avion. Aeroportul a devenit un microcosm al societăţii; există restaurante, magazine, săli în care poţi să te întâlneşti şi să discuţi cu alte persoane.”, spune Spielberg.
Producătorul Walter F. Parkes remarcă: "Dacă ai fi nevoit să stai mai mult timp undeva, locul cel mai fascinant este un aeroport. Aici au loc întâlniri, despărţiri. Într-un aeroport, poţi observa radiografia unei lumi.”.
Când timpul de aşteptare între două zboruri devine lung, sau când este vorba de o întârziere depăşind câteva ore vorbim de inconvenient. Dar imaginaţi-vă că aceste câteva ore se transformă în săptămâni, în luni... Aici este punctul de decolare al filmului.
Producătorul executiv, Andrew Niccol, a avut ideea de plecare: un tip reţinut în terminalul unui aeroport unde va trebui să trăiască un laps de timp. Idee pe care a dezvoltat-o împreună cu scenaristul Sacha Gervasi. Acesta îşi aminteşte: "Am crezut ca ideea este startul unui scenariu extraordinar pe care mulţi îl vor crede imposibil.”.
Şi iată “Terminalul” relatând povestea unui personaj imaginar - Viktor Navorski- venind dintr-o ţară imaginară şi ea - Krakozhia- într-o alta, reală - USA- dar care îi închide porţile.
“Pare incredibil şi ironic în acelaşi timp ca cineva să fie în situaţia de a cunoaşte visul american într-un terminal de aeroport.”, spune Gervasi.
La rândul său, Tom Hanks ajută: "Viktor trăieşte o experienţă uimitoare, unică: se cufundă în cultura şi viaţa socială americană prin intermediul lumii dint-un terminal de aeroport. Aici se află, în permanenţă, o continuă intersectare culturală: a celor care lucrează în interior, dar şi a celor care defilează ca simpli călători. O diversitate, o paletă rasială completă se remarcă cel mai bine într-un aeroport.”.
“Am simţit imediat o simpatie pentru povestea lui Viktor. Cred că toţi ne-am simţit în anumite momente ale vieţii ca Viktor: dezrădăcinaţi, în căutarea unei vieţi echilibrate şi normale.”, mărturiseşte Spielberg.
Toată trama filmului se găseşte în momentele de interacţiune umană, derulându-se într-un spaţiu limitat. Ceea ce dă filmului un anume sentiment de intimitate.
Pasagerii
Tom Hanks semnase contractul pentru rolul lui Viktor Navorski înainte ca Spielberg să ia hotărârea de a regiza filmul. Iată ce declara el despre acest rol: "Am citit scenariul gândindu-mă că este prea bun pentru a fi adevărat. Cred ca oricine se simte stingher ajungând într-o ţară a cărei limba o cunoaşte mai mult sau mai puţin bine. Îmi amintesc de prima mea călătorie peste Ocean. Mă simţeam groaznic. Nu îndrăzneam să mă apropii de cineva, chiar dacă nu aveam nici o problemă de viză, de imigrare, poliţie sau oricare alta.
Cred că situaţia din film este credibilă. Acest om vine dintr-o ţară diferită unde ceva groaznic se întâmplă; ţară care , legal, nu mai există deocamdată - actele pe care le are asupra lui sunt nule. Într-o astfel de situaţie, Poliţia de Frontieră nu-l va întâmpina cu braţele deschise spunându-i: “Fii binevenit, distracţie plăcută la New York!”. Aeroportul este o uşă de intrare, oamenii sunt verificaţi. În cazul de faţă, Viktor nu este în regulă: nu poate intra pe teritoriul USA, dar nici să se întoarcă de unde vine. Graniţele sunt închise pentru el. Ceea ce mi-a plăcut în scenariu este că Viktor înţelege repede care e miza, înţelege modul în care funcţionează sistemul în cazul său şi nu încearcă să lupte împotriva acestuia şi a statului. Din moment ce se găseşte în această situaţie, va încerca să-şi construiască un comportament cât mai acceptabil.”.
Câştigătorul premiului Oscar (Philadelphia, Forest Gump) a reuşit să dea personajului său partea de umanitate meritată, prin inventivitatea jocului actoricesc.
“Viktor nu este un bufon. De fapt, este o persoană demnă, cu o mare încredere în oameni, plin de speranţă. Găseşte partea luminoasă în fiecare problemă, este răbdător şi muncitor. Cel mai important este curiozitatea sa în ceea ce priveşte natura umană.”, spune Spielberg caracterizând personajul.
Catherine Zeta-Jones întruchipează în film o tânăra însoţitoare de bord, fără şanse în relaţiile de dragoste - Amelia Warren. Ea reuşeşte să dea personajului partea de vulnerabilitate şi nesiguranţă dar şi încredere, speranţă atunci când este rănită. Amelia are nevoie de o ureche care să o asculte şi găseşte în Viktor persoana potrivită. Relaţia lor este bazată pe maturitatea sentimentelor.
Vorbind despre Catherine Zeta-Jones, Spielberg se declară mândru de jocul ei. El este cel care a propulsat-o, printr-un mini serial, spre primul său rol important în "Masca lui Zorro”. Jocul ei actoricesc a fost recompensat cu un Oscar pentru rolul din Chicago.
Un alt personaj important, de această dată antipatic, este Frank Dixon. Actorul Stanley Tucci îi dă viaţă la perfecţie. Spielberg spune despre personaj: "Dixon nu este un dur. Îşi face datoria atât de bine încât ne convinge că este într-adevăr dur. Pe cale de a fi avansat, Dixon este supravegheat de către inspectori pentru a stabili dacă sarcinile care îi revin sunt bine îndeplinite şi regulile aplicate. Şi ce vor vedea? Un om plimbându-se prin restaurant în halat de baie!”.
La început, Dixon vrea să-l ajute pe Viktor. Dar fiind un birocrat, poziţiile lor sunt adverse. O adversitate care se va accentua zi de zi.
“Filmul vorbeşte despre emigraţie, deşi Victor nu e în nici un fel un emigrant. El vrea doar să viziteze New-York. Filmul scoate în evidenţă ce este măreţ şi puternic în America. Emigranţii vin de peste tot aici şi vor să găsească laptele şi mierea curgând. De fapt, fenomenul migraţiei nu mai ocupă primul plan, datorită măsurilor de securitate. Filmul, însă, prezintă ceea ce este caracteristic american: amestecul de rase. Amestec ce funcţionează bine. De aceea Viktor intră, fără eforturi, în legătură cu tot felul de personaje de rase diferite şi se integrează atât de uşor în acest mediu. Acest fapt m-a determinat să folosesc o distribuţie internaţională multirasială.”, spune Spielberg.
“Familia” lui Viktor - cea din aeroport - este compusă din: Joe Mulroy (Chi McBride) - hamal cu veleităţi de leader , Enrique Cruz (Diego Luna) - servitor la restaurant, Gupta Rajan (Kumar Pallana) - paznic în aeroport, Dolores Torres (Zoë Sadana), ofiţer la Serviciul de Emigrări.
Echipa de la sol
Cum titlul îl indică, terminalul unui aeroport este piesa de rezistenţă a filmului. Datorită regulilor de securitate, realizatorii nu au putut filma într-un aeroport.
Alex McDowel a fost însărcinat cu design-ul şi construcţia unui terminal la scara 1:1, complet utilat, în care să se desfăşoare aproape toate planurile filmului. Scenele de exterior au fost filmate la Aeroportul Mirabel din Montréal, unde United Airlines le-a împrumutat un Boeing 747 pentru realizarea unei secvenţe.
Terminalul a fost creat mai întâi pe ordinator, apoi un model a fost realizat prin care Spielberg şi-a plimbat minicamera cu periscop, ca în cele din urmă construcţia să aibă loc într-un hangar din Palmdale California timp de 20 de săptămâni şi necesitând braţele a 200 de muncitori.
În timpul proiectării decorului, responsabilul cu imaginea, Janusz Kaminski, a integrat sistemul de lumini uşurând, astfel, munca scenografilor.
Scenografa filmului spune despre amenajarea decorului (35 de firme au avut magazine şi restaurante în zona comercială a terminalului): "A fost ca şi cum ai amenaja 35 de decoruri diferite, pentru că fiecare are reguli pentru iluminare, amplasarea mobilierului etc.”.
Ultimul cuvânt despre Terminalul îi revine lui Steven Spielberg:
“După Catch Me If You Can (Prinde-mă! Dacă poţi!), am vrut să fac un alt film care să te facă să râzi, să plângi şi să gândeşti pozitiv despre lumea de azi. Trăim timpuri în care avem nevoie să zâmbim mai mult. Hollywood-ul trebuie să facă acest lucru, în perioade dificile.”.
Despre distribuţie:
TOM HANKS (Viktor Navorski) a fost elogiat de presă şi de spectatori pentru prestaţiile recente din Road to perdition şi Catch me if you can (Prinde-mă dacă poţi). Este unul dintre cei doi actori care au reuşit rara performanţă de a câştiga doi ani consecutiv premiul Oscar pentru cea mai bună interpretare în Philadelphia şi în Forest Gump. Pentru aceleaşi roluri a primit şi Globul de Aur.
Nominalizat la Globul de aur pentru rolul din Salvaţi soldatul Ryan, în regia lui Steven Spielberg, pentru Sleepless in Seatle (Nopţi albe la Seatle). A fost recompensat cu Globul de Aur şi pentru rolul din Big. Nominalizat pentru a cincea oară la Oscar pentru Cast away (Naufragiatul).
Alte roluri: A League of Their Own, Turner & Hooch, Punchline, Nothing in Common, Volunteers, Bachelor Party şi Splash.
CATHERINE ZETA - JONES (Amelia Warren) a jucat recent în Chicago fiind recompensată cu un Oscar pentru cel mai bun rol secundar şi cu premiul BAFTA, la aceeaşi categorie.
Cu doi ani în urmă, a fost nominalizată la Globul de Aur pentru rolul din Traffic, în regia lui Steven Soderbergh.
Revelată publicului în 1998 cu filmul The Mask off Zorro (Masca lui Zorro), Catherine Zeta-Jones a mai jucat în: Entrapment (Capcana pentru hoţi), America`s Sweethearts (Răsfăţaţii Americii).
Echipa de realizatori
STEVEN SPIELBERG - Regizor şi Producător, născut în Cincinatti, Ohio.
În 1969, realizează scurt-metrajul Amblin (22 min) care, prezentat la Festivalul de la Atlanta, îi va aduce primul contract cu Universal, devenind astfel cel mai tânăr regizor care a semnat un contract de lungă durată.
Patru ani mai târziu regizează Duel, film lăudat de critici şi apreciat de cinefili. Urmează seria Indiana Jones, E.T., Hook, A.I. Artificial Intelligence şi, mai recent, Minority report şi Catch Me If You Can.
Printre numeroasele recompense se numără 3 premii Oscar pentru regie şi producţie: Lista lui Schindler, Salvaţi soldatul Ryan.
În 1994, împreună cu Jeffrey Katzenberg şi David Geffen, formează studioul DreamWorks SKG. Acest studio a produs trei filme care au fost recompensate, trei ani la rând, cu premiul Oscar pentru cel mai bun film: American Beauty, The gladiator şi A beautiful mind.
JOHN WILLIAMS - muzica - are în palmares 5 premii Oscar, 3 Globuri de Aur, un premiu British Academy şi 8 premii Grammy. A mai fost nominalizat de 36 de ori pentru premiul Oscar, cel mai recent fiind pentru Harry Potter şi A.I. Artificial Intelligence.
Alte filme a căror muzică a realizat-o: Superman, The Patriot, Indiana Jones, Sabrina, JFK, Home Alone, Star Wars, Jaws, E.T., Schindler`List, Saving Private Ryan, Minority Report, Catch Me If You Can.