Numere cu ghinion. Astăzi -2 (pseudo/avan-corespondenţă de la Festivalul Internaţional de Film de la Toronto)

Ziua -2

Unul din motivele pentru care abia aştept Festivalul de Film? Două (ha, ha) săptămîni de filme fără cifra 2 în titlu, după o vară în care sechelita (cea mai recentă afecţiune hollywoodiană, care e cauzată de o lipsă cronică de imaginaţie şi se manifestă prin "urmări", "întoarceri", „răzbunări" şi alte sequels - sechele, cum ar veni) a bîntuit cineplexurile mai dihai ca SARS-ul sau uraganul Frances.

Nu mă credeţi? Păi să le numărăm, coane Fănică: Spider Man 2, Shrek 2, Kill Bill vol. 2, Harry Potter (ce-i drept) 3, Bourne Supremacy (adică Bourne Identity 2), Before Sunset (şi anume Before Sunrise 2). Şi-astea ar fi alea albe, ca-n bancul cu pricina. Nu vă mai enervez şi eu cu alde Scooby-Doo 2, Anacondas, The Princess Diaries 2, Exorcist: The Beginning, Alien vs. Predator (un fel de sequel la puterea a doua dacă ne gîndim că îi urmează lui Freddy vs. Jason).

Toată lumea ştie de ce există sequels: dacă au ieşit bani buni prima dată, trebuie, care va să zică, să pice (ideal să curgă) ceva şi-a doua oară. Hollywood-ul crede că spectatorul de cinema se transformă peste vară în cîinele lui Pavlov. Noi ca noi, dar uitîndu-mă la premierele sfîrşitului de august aproape că mi se face milă şi de actorii care joacă în ele. Unii sînt atît de disperaţi, trişti sau furioşi de parc-ar fi într-un film adevărat. Probabil că erau cu toţii foarte entuziasmaţi c-au prins un rol principal într-un film hollywoodian. Parcă-l vezi pe protagonistul din Anacondas (să nu mă întrebaţi cum îl cheamă) sunîndu-i fericit pe ai lui: „Mamă, am căpătat rolul principal într-o producţie majoră!" Săraca femeie s-o fi şi bucurat pîn-a aflat despre ce film era vorba...

Există şi sequels pe care le aştept, cum ar fi Pirates of the Carribean 2 (mai tineţi-vă pînă-n 2006). Pe de altă parte dacă abia aşteptaţi să vină anul 2005, temeţi-vă de Cats and dogs 2, Miss Congeniality 2, The Ring 2, ş.a.m.d. O continuare la The Graduate nu mai e doar o glumă (bună) în The Player, ci e chiar pe ţeavă. Atîta doar că de data asta e vorba de Jennifer Aniston, care află că istoria familia ei a stat la baza filmului (şi cărţii) The Graduate şi că ea ar putea fi produsul acelui eveniment descris în amănunt în operele cu pricina. Hm...

Atit despre blockbuster-uri pentru o vreme. Pentru următoarele săptămîni, stăpînele ecranului or să fie coproductii germano-senegaleze, filme de pe întreg cuprinsul Canadei, şi alte asemenea. Aşadar, să vină Festivalul! A.M.R. 2 (două!) zile. Una jumate ca să aleg din 328 de filme de văzut. Poate Festivalul să mai stea puţin?...

(Toronto, 7 septembrie 2004)