Junkies are forever
Emily Wang
Cînd nu mai ai de ales, nu-ţi mai rămîne decît să te schimbi.
După cîţiva ani împreună pe panta mereu descendentă a vieţii, Lee (James Johnston) - rock-star optezecist expirat - şi a sa Emily (Maggie Cheung) sînt la capătul puterilor. Lee îşi duce viaţa dînd concerte în cluburi din oraşele de provincie. O viaţă făr' de faimă, dar şi făr' de griji (anume făr' de copil - lăsat la bunici în Vancouver). Nu le-au mai rămas decît drogurile. Care mai de care mai tari şi mai ilegale.
Cînd Lee moare de supradoză într-o cameră de motel dintr-un orăşel canadian deprimant (Hamilton pentru cunoscători), viaţa lui Emily Wang se prăbuşeşte ca un castel de cărţi. După şase luni de puşcărie pentru posesie de heroină, se întoarce la Paris unde o ia de la zero şi renunţă puţin cîte puţin la visul ei de a ajunge cîntăreaţă. Viaţa e dură şi doar prietenia cu Elena (Béatrice Dalle) o mai aduce pe Emily, cînd şi cînd, pe linia de plutire.
Dar tragedia loveşte din nou aducîndu-le pe personaje împreună. Mama lui Lee se îmbolnăveşte de cancer şi merge la Londra pentru tratament împreună cu soţul ei, Albrecht (Nick Nolte), un bătrîn stîngaci (deşi e mare meşter constructor de iahturi) şi retras, şi Jay, nepotul lor, un puşti de 9 ani, isteţ cum sînt prea mulţi copii în filme. Albrech e pe atît de înţelept, pe cît e de posac şi îşi dă seama că el îmbătrîneşte tot mai mult, că o să rămînă singur şi că Emily trebuie să se re-apropie de copilul ei.
Şi uite-aşa, negura din jurul lui Emily începe să se destrame puţin cîte puţin şi, tot puţin cîte puţin, Emily iese din faza ei de Yoko Ono în mizerie. De aici, întrebări cu duiumul: o să fie Emily o mamă bună? Sau o s-o ia razna încă o dată? Dar Jay, o să vrea el o mamă precum Emily?
Nu, nu drogurile sînt subiectul principal al filmului scris şi regizat de Olivier Assayas, ci ceea ce rămîne după ele. Clean e un film despre auto-distrugere şi reinvenţie, despre haos şi exces, despre împăcare şi noi începuturi..
Maggie Cheung (pe care o ştim din In the mood for love) îşi merită cu vîrf şi îndesat premiul de interpretare feminină de la Cannes. E subtilă, talentată şi n-are voce rea deloc. Şi n-o poţi bănui că are pile la regizor, deşi, la conferinţa de presă Nick Nolte povesteşte cum, odată, între filmări, a întrebat-o: "Maggie, îl ştii bine pe Olivier?". La care ea, rîzînd, îi răspunde: "Am fost măritată cu el!" "Deci poţi să-ţi dai seama cînd are o expresie satisfăcută?" "Da, dar am nevoie şi eu de încurajări!..."
Cu acest rol, Nick Nolte (pe care-l ştim din Om bogat, om sărac - nu m-am putut abţine...) devine tot mai mult un clasic (încă) în viaţă într-ale actoriei, care se simte ca peştele în apă în această reinterpretare inteligentă dar cu corason a clişeului SDR&R (sex, drugs & rock'n'roll, care va să zică).
Personajele din Clean sînt într-o continuă mişcare, fug întotdeauna de sau după cîte ceva, oscilînd între Paris, Londra, Vancouver şi San Francisco (başca Hamilton...). Iar camera se ţine de ele scai, urmărind uneori, din inerţie, un pahar aşezat pe o masă, o fisă aruncată pe o tejghea, o ţigară lăsată într-o scrumieră (mult se mai fumează în Europa...).
În ciuda întunecimii sale, la care contribuie din greu muzica unor Tricky, Brian Eno, Mazzy Star şi Metric, Clean rămîne un film romantic, pururi tînăr, înfăşurat în piele.
(Toronto, 10 septemebrie 2004)
© 2004 - Rectangle Productions / Leap Films / 1551264 Ontario Inc / Arte France Cinéma