Cum mai sînt cîteva ore pînă primul meu film, iată ce se mai întîmplă - în afara celor 328 de filme din 60 de ţări - la Toronto International Film Festival, a cărui mission statement e pe cît de ambiţioasă, pe atît de preţioasă: inspire, celebrate, illuminate.
Iată cîţiva din invitaţii speciali ai festivalului, protagoniştii seriei In Conversation With...:
Care va să zică, la o şuetă cu Sidney Pollack, Danny Glover şi... Terry Gilliam.
Alte sesiuni din secţiunea "industrială" a festivalului:
- Film Fatale - sesiune dedicată noii generaţii de regizoare.
- Stock Exchange şi Digital Vanguards - două ateliere care se bat cap în cap (şi parte-n parte): unul despre avantajele şi dezavantajele filmului ca suport cinematografic, celălalt despre ultimele cuceriri într-ale digitalului.
- Talent Lab Toronto - un fel de MBA în cinematografie în trei zile pentru tineri cineaşti din Toronto. Dăscăli de seamă: Kevin Spacey, Gus Van Sant, Michael Ondantje, Anne Coates (montaj, Lawrence of Arabia), Bingham Ray (producător, Bowling for Columbine), Christopher Doyle (imagine, In the Mood for Love), Ted Hope (producător, Wonder Boys).
- News and Views - discuţii în grup cu titluri precum Forward to: Movie Marketing on the Internet, Piracy Now, Book'em, Negative Pleasure: Horror Redux.
- Pitch This! - o sesiune de pitching cum alta nu-i: şi anume în faţa unei săli pline. Premiul:10.000 USD pentru călătorii la alte festivaluri internaţionale de film.
A, şi încă ceva: în bună tradiţie canadiană, Festivalul Internaţional de Film de la Toronto nu e o competiţie, precum Cannes, Veneţia sau Berlin, ci se vrea mai curînd o "vitrină", un instantaneu al lumii cinematografice actuale. Nu există nici o Maple Leaf d'Or nici un Castor de Aur / Argint / Bronz. Exista totuşi nişte premii, cum ar fi CityTV Award for Best Canadian Feature Film, cu nişte cîştigători anteriori care nu-s nicidecum de lepădat: Cube (97), Last Night (98, de văzut!), Marion Bridge (02), sau Love, Sex and Eating the Bones (03).
(Toronto, 9 septembrie 2004)