Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Hurt Locker, The

Războiul - opţiune sau drog? - The Hurt Locker


Film Menu, aprilie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
The Hurt Locker va ramâne cunoscut în istorie drept filmul care i-a suflat Avatar-ului mai toate Oscarurile în 2010. Nici tema sau acţiunea, nici faptul că pentru prima dată premiul pentru cea mai bună regie a mers către o femeie nu au stârnit atâtea discuţii precum a stârnit surclasarea peliculei lui James Cameron. Mulţi s-au întrebat cum de acest film a ajuns să fie nominalizat la atâtea categorii; bună întrebare, având în vedere că filmul (lansat în 2008 la Festivalul de la Veneţia) nu a beneficiat de o promovare intensă nici măcar la el acasă, cu atât mai puţin peste hotare. Ba chiar este pelicula câştigătoare a Oscarului pentru cel mai bun film cu cele mai mici încasări din toate timpurile - 19 milioane de dolari.
 
Acţiunea are loc în anul 2004 în Irak. După ce liderul unei echipe de genişti din cadrul trupelor americane moare în timpul unei misiuni, acesta este înlocuit cu sergentul William James (Jeremy Renner). Mult mai experimentatul James ajunge să-şi transforme partenerul de dezamorsări, pe JT Sanborn (Anthony Mackie), în cel mai mare duşman din cauza pericolelor la care supune întreaga echipă. Modul său de operare pare în unele cazuri aproape lipsit de discernământ, ambiţionându-se să împingă limitele (relevante fiind momentul în care îşi dezbracă echipamentul şi intră în maşina împânzită de bombe sau chiar secvenţa cu bărbatul încorsetat în explozibil, pe care încearcă să-l salveze până în ultimele secunde).
 
Deşi acţiunea este puternic ancorată în realitatea războiului, adevăratul conflict exploatat aici este cel interior. Cu toate că William nu vorbeşte prea mult despre sine, iar din puţinele discuţii cu Sanborn şi Eldridge (Brian Geraghty) spectatorul îşi poate da seama că acesta nu şi-a găsit încă drumul, el nu încalcă legile pentru a-şi pune viaţa lui sau pe a celorlalţi, voit, în pericol, ci pentru că, în subconştient, nu a ajuns să o aprecieze la gradul la care o apreciază cei doi - dintre care Eldridge se învinovăţeşte pentru moartea fostului coleg. Abia în final William îşi dăseama cât de importantă este viaţa sa pentru cei din jur.
 
Filmul, alcătuit din secvenţe riguros construite şi asamblate, prezintă şi o gradaţie foarte bună. După fiecare misiune, care funcţionează ca o probă pentru William şi echipa sa, cei trei se dezbină sau se apropie în funcţie de momentul în care este plasată. Desigur, momentele de intimitate precum cel în care William prezintă cutia cu "amintiri" şi cu lucruri care aproape că l-au ucis, printre care se află şi verigheta sau scena cu sucurile de la sfârşitul luptei din deşert, îl apropie pe protagonist de momentul maturizării, însă nu sunt definitorii, reprezentând picături care, treptat, se adună. Pentru că, de obicei, deciziile importante nu se iau peste noapte, ci reprezintă suma unor evenimente, gânduri, emoţii, William decide să-şi continue meseria nu pentru că nu îşi iubeşte copilul îndeajuns sau pentru că în sânul familiei s-ar simţi în plus, ci pentru că în interiorul societăţii americane nu are ce să aducă în plus, nu are cum să ajute. Abia după ce pleacă din Irak îşi dă seama că locul lui este acolo, ajutând la evitarea unor tragedii de tipul morţii lui Beckham.
 
Atât stilul de filmare, cât şi scenografia contribuie la susţinerea atmosferei, iar fiecare misiune (verosimilă sau nu în realitate) aduce ceva nou ce sporeşte atenţia spectatorului. Cu toate că distribuţia este relativ restrânsă, nu este creată impresia că lumea de pe câmpul de luptă este formată doar din soldaţi de tipul eroului principal. William s-a întors, dar asta nu înseamnă că şi ceilalţi vor face la fel. Sanborn, de exemplu, este cel care vrea o familie acum, dar Eldridge, după trauma pe care a suferit-o, este greu de presupus că va mai dori să continue această muncă. Filmul este ceva mai inteligent decât vrea să pară. Porneşte de la premisa din citatul de început: "Agitaţia luptei constituie un viciu puternic şi deseori letal, războiul fiind în fapt un drog", dar se dovedeşte mult mai analitic, pentru niciun personaj războiul nereprezentând un drog, ci o opţiune.




 Toate articolele despre Hurt Locker, The


1 comentariu

  • ...
    sao, 25.08.2010, 12:31

    The Hurt Locker nu e neapărat un film despre razboi. Cu toate astea, raspunde la intrebarea „De ce merg oamenii (barbatii) la razboi?”. Pentru că vor adrenalina, zice filmul, si tind sa-i dau dreptate. Cand nu stii de cauti in viata ta si te-ai saturat de pericolele virtuale la care esti „expus” cand te joci pe calculator, nu-ti ramane decat sa mergi la nivelul urmator. Adică să dezamorsezi bombe in Irak sau aiurea just to get your kicks. Cam asta face baiatul asta din film care nu da nicio clipa senzatia ca e constient de pericolele la care se expune si la care isi expune echipa. Este motivul pentru care nu are ce cauta „acasa”, in acest supermarket lipsit de suspans care este universul familial. Este motivul pentru care se intoarce in final in locul de unde n-a plecat de fapt niciodata: in mijlocul evenimentelor.
    Nu e cinism, nu e propaganda, nu e morala. E mai degraba ideea unei lumi „demente”, amorale in care am ajuns sa traim cu totii.
    Filmul e excelent realizat (despre decupaj si tehnica de filmare au vorbit niste baieti mai priceputi ca mine in ale filmului). Este, totodată, suprinzator pentru ca, asa cum am spus la inceput, e un film cu razboi fara a fi despre razboi.
    Ma intreb daca, pana la urma, dincolo de interese economice si politice, cauza Razboiului nu trebuie cautata tocmai in dorinta unora de adrenalina ca drog, in doze din ce in ce mai mari.


Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Rodica Dominteanu


Alte articole

 Despre stilul filmului The Hurt Locker, Andrei Gorzo
 Ideea de război - The Hurt Locker, Lucian Maier
 O mişcare inteligentă - The Hurt Locker la ProTv, Cezar Paul-Bădescu
 Detonatorul de bombe - The Hurt Locker, Eduard Ţone
 Filmul care a răscolit lumea - The Hurt Locker, Maria Andrieş
 Toate articolele despre Hurt Locker, The


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer