Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Medalia de onoare

De la realism la caricatură - Medalia de onoare


Film Menu, iunie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Medalia de onoare e unul dintre filmele româneşti ale anului 2010 care se deschid cu o secvenţă de dormitor (la fel ca Marţi, după Crăciun, r. Radu Muntean, Felicia, înainte de toate, r. Răzvan Rădulescu, Melissa de Raaf şi Aurora, r. Cristi Puiu). Încă nu se poate generaliza cu privire la o tendinţă de explorare a intimităţii personajelor, însă pentru fiecare film în parte secvenţa funcţionează diferit. Aici, secvenţa de început se reeditează pe parcurs pentru a descrie relaţia distantă pe care Ion (Victor Rebengiuc) o are cu soţia lui, Nina (Camelia Zorlescu), datorată unui episod anterior.

Cei doi au un fiu, Cornel (Mimi Brănescu, pentru a treia oară fiul lui Victor Rebengiuc pe ecran), emigrat în Canada, pe care Ion a încercat să îl oprească cu şase ani în urmă să plece, dându-l pe mâna miliţiei. Debutând realist, cu problema caloriferului rece al iernilor din anii '90 (motivul fiind explicat mai târziu ca fiind defectarea unui rotor), secvenţa îngroaşă ulterior semnificaţia traiului conjugal - nu e doar rutina momentelor dinainte de culcare, în care el vorbeşte verzi şi uscate, iar ea citeşte plictisită, ci se pare că Nina nu a mai schimbat o vorbă cu Ion de la episodul cu Cornel. Ion primeşte, din greşeală, o medalie de onoare din partea statului român, pentru merite deosebite în cel de-Al Doilea Război Mondial şi este decorat în cadrul unei ceremonii la Palatul Cotroceni de însuşi preşedintele României, jucat chiar de Ion Iliescu.

Schimbarea de optică - de la realism la caricatură - e o trăsătură care se repetă pe parcurs. Înfăţişând un alt moment de intimitate, iniţial realist, în care Ion se închide în baie pentru a bea din rachiul ascuns în rezervorul de la toaletă, continuarea schimbă percepţia asupra sticlei de băutură. Departe de a fi micul secret al lui Ion, şi Nina apelează tot la ea pentru a se destinde. Din acest moment, se poate spune că realismul din filmul lui Netzer tinde să fie perceptual, mulat pe psihologia publicului.

La fel se întâmplă şi cu medalia: de la decizia bine intenţionată de a o returna, Ion ajunge în situaţia rizibilă de a o agasa pe funcţionara căreia trebuie să i-o returneze şi de a-l ataca pe destinatarul ei real, Ion J. Ion (Radu Beligan) din teama de a nu îşi pierde credibilitatea în faţa familiei şi, mai ales, în faţa fiului său care urmează să îi facă o vizită. Unul dintre momentele care rămâne însă profund realist şi care subliniază ruptura dintre tată şi fiu, e întâlnirea lor, când, stând la masă unul lângă altul, nici măcar nu se pot privi.




 Toate articolele despre Medalia de onoare


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Georgiana Madin


Alte articole

 10 ani cu filmul românesc. Episodul 9 - Anul 2009, Iulia Blaga
 Întoarcerea tatălui risipitor - Medalia de onoare, Marius Dobrin
 Biruinţa căii de mijloc - Medalia de onoare, Mihai Fulger
 Eroi şi erori - Medalia de onoare , Ileana Bîrsan
 Veterani - Medalia de onoare, Andrei Gorzo
 Toate articolele despre Medalia de onoare


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer