Cei doi au un fiu, Cornel (Mimi Brănescu, pentru a treia oară fiul lui Victor Rebengiuc pe ecran), emigrat în Canada, pe care Ion a încercat să îl oprească cu şase ani în urmă să plece, dându-l pe mâna miliţiei. Debutând realist, cu problema caloriferului rece al iernilor din anii '90 (motivul fiind explicat mai târziu ca fiind defectarea unui rotor), secvenţa îngroaşă ulterior semnificaţia traiului conjugal - nu e doar rutina momentelor dinainte de culcare, în care el vorbeşte verzi şi uscate, iar ea citeşte plictisită, ci se pare că Nina nu a mai schimbat o vorbă cu Ion de la episodul cu Cornel. Ion primeşte, din greşeală, o medalie de onoare din partea statului român, pentru merite deosebite în cel de-Al Doilea Război Mondial şi este decorat în cadrul unei ceremonii la Palatul Cotroceni de însuşi preşedintele României, jucat chiar de Ion Iliescu.
Schimbarea de optică - de la realism la caricatură - e o trăsătură care se repetă pe parcurs. Înfăţişând un alt moment de intimitate, iniţial realist, în care Ion se închide în baie pentru a bea din rachiul ascuns în rezervorul de la toaletă, continuarea schimbă percepţia asupra sticlei de băutură. Departe de a fi micul secret al lui Ion, şi Nina apelează tot la ea pentru a se destinde. Din acest moment, se poate spune că realismul din filmul lui Netzer tinde să fie perceptual, mulat pe psihologia publicului.
La fel se întâmplă şi cu medalia: de la decizia bine intenţionată de a o returna, Ion ajunge în situaţia rizibilă de a o agasa pe funcţionara căreia trebuie să i-o returneze şi de a-l ataca pe destinatarul ei real, Ion J. Ion (Radu Beligan) din teama de a nu îşi pierde credibilitatea în faţa familiei şi, mai ales, în faţa fiului său care urmează să îi facă o vizită. Unul dintre momentele care rămâne însă profund realist şi care subliniază ruptura dintre tată şi fiu, e întâlnirea lor, când, stând la masă unul lângă altul, nici măcar nu se pot privi.