Viaţa ca un carnaval - Tournée / În turneu

Tournée conţine stripperiţe trecute, goliciune, tatuaje kitchoase, surplus de machiaj, gene false, râuri de alcool şi limbaj colorat. Pe scurt, o trupă de striptease îmbinat cu cabaret, New burlesque, de care America s-a cam plictisit încearcă să-şi regăsească gloria în Europa, cu ajutorul impresarului lor francez, şarmant, beţiv şi debusolat. "Pe drum" se dovedeşte că impresarul a fugit din Franţa lăsând în urmă prea puţini prieteni şi prea mulţi duşmani şi că, în ciuda energiei de care debordează artistele, viaţa lor fără griji nu mai face faţă crizei vârstei de mijloc.

Tournée este cel de-al patrulea lungmetraj regizat de Mathieu Almaric (după Mange ta soupe / Mănâncă-ţi supa, 1997, Le Stade de Wimbledon / Stadionul Wimbledon, 2001, şi La Chose publique / Lucruri publice, 2003), actorul din Le Scaphandre et le papillon / Scafandrul şi fluturele, 2007, r. Julian Schnabel - aşa cum le explic celor care nu i-au mai auzit numele.  Almaric poate multe şi peste tot e carisma în persoană, cu ochii lui negri, zâmbetul sexy şi grimasa şmecherească de rigoare.

Tournée e un film despre actori, chiar dacă ce vedem pe ecran sunt un alt fel de dansatoare - actori ca oameni care-şi ascund sinele, îi ignoră nevoile şi aproape că îl dau uitării, doar pentru a defula când e prea târziu toate trăirile pe care şi le-au amânat la un moment dat. Explozie de culoare, viaţa ca un carnaval şi singurătatea din spatele scenei sunt datele turneului pe care Almaric îl orchestrează cu tact şi graţie din triplă poziţie: regizor drăgăstos şi inteligent, actor ultra-sensibil şi personajul-impresar, care are grijă de fetele lui.

Ultimele secvenţe, în care se regăsesc cu toţii într-un hotel părăsit, aproape absurd; lipsa de consistenţă (de "sine", cum ziceam mai sus) a personajelor niciodată dusă la rang de patetic, ci mereu tratată cu ironie şi felul în care şi-a plimbat actriţele stridente  prin faţa fotografilor la "photo call" la Cannes, cu rânjetul dezinvolt pe faţă, fac din Almaric un om intens şi multilateral, aşa cum îl bănuiam de când a reuşit să joace asta doar dintr-o bătaie de pleoapă stângă.

Film câştigător al premiului pentru cea mai bună regie şi al premiului FIPRESCI în cadrul competiţiei oficiale a Festivalului Cannes, 2010