Ultima zi de filmare pe malul Dunării - la Hârşova şi Cernavodă - a echipei de la Loverboy, cel de-al doilea lungmetraj al regizorului Cătălin Mitulescu, se anunţa a fi una dintre cele mai spectaculoase. Asta nu înseamnă că, în peste o lună de când majoritatea echipei de filmare a trăit, a mâncat şi a dormit în această zonă a Dobrogei uitată de lume (singurul drum pe care l-au repetat până la epuizare, ajungând să-l iubească şi să-l urască în egală măsură, fiind cel între Cernavodă, Hârşova - principalele două spaţii de filmare - şi înapoi), ar fi lipsit senzaţiile tari.
Cu o zi înainte, se turnase una dintre cele mai dificile secvenţe din scenariu: Luca şi Veli (protagoniştii peliculei, interpretaţi de tinerii actori George Piştereanu şi Ada Condeescu, aflaţi la al doilea film împreună, după cuplul pe care l-au format în Eu când vreau să fluier, fluier) se află într-o barcă pescărească, ambarcaţiune rudimentară care-i poartă de-a lungul "valurilor Dunării".
Pentru aceasta, întreaga echipă, cu aparatură cu tot, a fost mutată pe celălalt ţărm al Dunării, opus Hârşovei, tinerii actorii s-au urcat în bărcuţă (făcându-şi pe furiş o cruce, în măsura în care obişnuiau aşa ceva), iar camera şi ceilalţi i-a urmărit din mai multe ambarcaţiuni cu motor. Curentul a dus echipa de filmare în josul râului, mult dincolo de oraş, dar important este că totul s-a terminat cu bine.
Bucureşteanul proaspăt debarcat din microbuz în centrul Hârşovei se simte ca ajuns în Vestul Sălbatic, mai exact ca într-un western dintre cele prin care Hollywoodul a modelat acest spaţiu al imaginarului. Piaţa centrală a orăşelului, complet pustie şi necirculată, lâncezind în lumina soarelui "cu dinţi" de toamnă târzie, aminteşte de secvenţe clasice din High Noon.
Te-aştepţi din moment în moment ca după mini-blocurile de 2-3 etaje care împânzesc zona, moştenire a erei comuniste, să apară figuri de localnici - "cowboy-i şi indienii" -, şi, într-adevăr, imediat îşi fac apariţia copii zdrenţăroşi de tătari, care încep să facă giumbuşlucuri pentru a atrage atenţia oaspeţilor şi a primi eventual ceva, sau pierde-vară din oraş, pe care prezenţa echipei de filmare, timp de atâtea săptămâni, i-a atras magnetic, ca orice eveniment care întrerupe monotonia vieţii într-un oraş uitat de lume.
La crucea de piatră
Regizorul Cătălin Mitulescu, operatorul Marius Panduru şi restul echipei se află deja pe stâncile situate la marginea Hârşovei, de unde se oferă o panoramă care taie respiraţia atât asupra oraşului dobrogean, cât şi asupra cursului Dunării. Prezenţa crucii de piatră ridicate la 1912 în memoria victimelor unui accident naval de la acest cot al fluviului face locul şi mai pitoresc.
De jos, se văd profilate pe cerul senin, în vârful celei mai înalte dintre stânci, siluetele regizorului şi operatorului, care pregătesc filmarea. Ajungem şi noi acolo, cu microbuzul, urmând indicaţiile confuze ale unor localnici încântaţi că sunt băgaţi în seamă de "vizitatori", dar al căror entuziasm mai mult afectează claritatea explicaţiilor.
Pentru a ajunge pe stânca plasată cel mai bine deasupra Dunării, de unde Mitulescu şi Panduru iau deja câteva cadre cu "oraşul văzut de sus", de fapt se coboară cu atenţie, printre stânci, de pe platoul la care se află crucea. O reporteriţă de la o televiziune locală, venită să facă un reportaj de set, dar fără a şti exact unde va ajunge, a avut proasta inspiraţie să fie elegantă şi prin urmare a plecat acasă cu un toc dezlipit.
Se va filma una dintre secvenţele importante. Luca (George Piştereanu) este un adolescent din Hârşova care se ocupă cu seducerea fetelor din jur, pentru a le plasa mai departe unei reţele de prostituţie, un loverboy, în jargonul oamenilor legii. La un moment dat, îşi va prinde urechile în relaţia cu tulburătoarea Veli (Ada Condeescu), de care în mod fatal se va îndrăgosti.
Mecanismul seducţiei este complicat şi un element esenţial în "scenariul" lui Luca este aducerea fetei aici, într-un decor romantic: ei doi, singuri-singurei, la o înălţime imensă deasupra Dunării, mai ceva ca-n Titanic. Cerul senin şi reflexiile roşietice ale soarelui în apa fluviului creează într-adevăr imagini de mare efect. Până aici, tinerii au ajuns cu motocicleta lui Luca, iar aceasta este acum filmată, parcată lângă crucea de la 1912. "Ieşiţi din cadru şi luaţi cutia aia de Cola din iarbă, s-ar putea să facă reflexii", strigă cameramanul câtorva "rătăciţi".
Luca îşi dă geaca jos şi rămâne într-un maio care lasă să i se vadă braţele acoperite de tatuaje, ca orice "şmecher" care se respectă, şi se aşază pe promontoriu alături de Veli, la rândul ei îmbrăcată într-o rochiţă scurtă şi subţirică. De lângă cameraman, nu se aude ce îşi spun tinerii, dar e clar că ei schimbă câteva replici, după care se ridică, se şterg de praf şi întreabă "cum a fost".
Se filmează câteva duble, iar eventualele obiecţii ale lui Mitulescu sunt atenuate de restul echipei de regie: "Hai, mă Cătălin, e bine, că îngheaţă copiii ăştia". Regizorul cedează şi anunţă prin staţie: "Gata, toată lumea adunarea la doamna Savu, pentru masă şi o scurtă pauză". "Adio, Hârşova", se aude din piepturile tuturor participanţilor, care ştiu că astăzi e ultima zi de filmare şi nu se vor mai întoarce prea curând aici.
Tot pe aceste stânci se va turna însă, în iarnă, secvenţa finală a filmului - al cărei "secret" rămâne, deocamdată, adânc închis între paginile scenariului -, pentru care e nevoie însă de puţintică zăpadă, aşadar mai trebuie aşteptat. Cineva va cădea de-aici? încerc să "smulg" secretul de la Ada Condeescu, la ţigara de după filmare. "Da, la final cineva cade de sus, dar la figurat", rămâne "misterioasă" tânăra actriţă.
La doamna Savu
"Doamna Savu", unde pleacă toată lumea, fiecare cu ce-apucă (pentru că trebuie făcut din nou drumul înapoi la Cernavodă), este, de fapt un personaj din film, mai exact cealaltă amplasare principală a peliculei. În apropiere de Cernavodă, pe marginea şoselei, s-a construit din pământ un decor, creat de scenograful Daniel Răduţă, şi aici, mai devreme sau mai târziu, ajunge toată lumea, pentru a lua masa, adusă cu o rulotă, în aer liber, în bătaia vântului de Dobrogea.
Aici se află - construite de echipa filmului - atelierul de reparat scutere al lui Luca - ocupaţia principală a sa, când nu seduce fete -, o baracă şi localul "doamnei Savu", pe care scrie "MICI" şi, pe acoperiş, are o miniterasă cu umbreluţe. Cândva înfloritoare, cârciumioara d-nei Savu (intepretată de Clara Vodă) zace acum pustie şi abandonată, de când s-a construit alături autostrada, care a "îngropat" toate micile afaceri. Este un decor ideal pentru a exprima zbuciumul sufletesc al singuraticului Luca, personaj care, pe parcursul filmului, va înţelege că se află pe un drum profund greşit.
Deocamdată, se filmează o altă "secvenţă-cheie": cei trei pitici de la marginea drumului, dintre care unul a fost modelat după fizionomia lui George Piştereanu, iar "piticul" central este o bătrână cerşetoare care stă cu mâna întinsă. Secvenţa este "silent", dar este considerată mai "cool" prezenţa unor animale în cadru. Astfel, un asistent de regie aruncă din afară, la comanda "Acţiune", o pisică dintre numeroasele care s-au obloşit pe lângă platou. Lovită de pământ, mâţa o ia la fugă speriată. Sunt aşteptaţi apoi trei câini vagabonzi, care să traverseze tacticos cadrul.
Postludiu pe seară
Partea cea mai grea a zilei avea să vină însă de-abia de-acum încolo. Pentru ultima secvenţă turnată aici (au mai rămas doar "poliţia" şi "morga", care se filmează săptămâna aceasta la Bucureşti), regizorul Cătălin Mitulescu avea nevoie să cadă lumina, aşadar toată echipa aşteaptă venirea serii. Este vorba de o secvenţă de interior, desfăşurată în cămăruţa în care locuieşte Luca, de fapt de o scenă de postludiu.
După o noapte de dragoste, cei doi au - răsturnaţi printre cearşafuri - o discuţie relaxată, în care fiecare încearcă să afle mai multe despre celălalt. "Auzi, tu de ce te fuţi?", este replica de început a lui Luca, la care Veli îi răspunde: "Pentru că-mi place. Şi pentru că m-ai învăţat tu". Urmează un schimb de replici între băiat şi fată, printre care şi o analiză a opoziţiei superficiale bine-rău, culminând cu promisiunea lui Luca de a nu o părăsi pe Veli, fără a-i spune.
"Vreau de la tine, când spui replica asta, care la început poate părea vulgară, să se vadă că-ţi pasă, că vrei, de fapt, să afli mai multe despre ea. Dacă o spui cum trebuie, nu mai este atât de vulgară", îi explică lui George regizorul Cătălin Mitulescu. Regizorul le cere celor doi, pentru a fi cu adevărat relaxaţi, să nu audă decât zgomotele de-afară: lătratul unui câine, maşinile care trec etc., insistând prin staţie să înceteze orice gălăgie de la cei rămaşi afară.
La un moment dat, pentru a-i deconecta, le arată o pisică neagră, pe care o cocoloşeşte în poală de ceva vreme. Secvenţa este repetată de peste zece ori, nicio dublă neieşind perfect, conform dorinţelor cineastului: ceea ce iese bine la un moment dat nu se mai repetă la următoarea dublă, la care iese bine altceva. Caseta este schimbată, pe parcurs, de două ori, ceea ce - pentru că aparatul de filmat este fixat sus, deasupra celor doi - necesită ca tinerii actori să se ridice, "să ia o pauză" şi apoi să-şi reia poziţiile iniţiale.
Repetarea obsesivă a aceloraşi vorbe, cu diferite nuanţe de ton sau mici improvizaţii, devine îngrozitoare, toată lumea sperând să se termine odată. În cele din urmă, după peste o oră de filmare epuizantă, regizorul se consideră mulţumit şi declară oficial filmările închise. "Adio, Cernavodă", se aude de pe tot platoul, iar oamenii, nerăbdători să ajungă la petrecerea de final, încep să strângă aparatura şi s-o încarce în rulote.
Fascinat de Pasolini
Sunt mai grele filmările decât la Eu când vreau să fluier, fluier?, o întreb pe Ada Condeescu, siderat de efortul depus de actriţă. "Într-un fel da, pentru că aici interpretez un personaj de 15 ani, iar eu am 22. Deci într-un fel este un rol de compoziţie", spune actriţa. "Tensiunea care, în celălalt film, era permanentă, în relaţia dintre personajele noastre, acum este una interioară, ceea ce este mai greu de redat", explică tânăra. Aflată la al doilea film cu George Piştereanu, se gândeşte că formează deja un cuplu pentru cinematografia românească?
"Nu prea există cupluri de actori în filmele noului val, de fapt, niciunul. Nu ştiu, nu m-am gândit. Dacă acum un an cineva mi-ar fi spus că mi se vor întâmpla toate astea, nu l-aş fi crezut", spune Ada Condeescu. Actriţa, care poate fi văzută şi la Teatrul Odeon în Epopeea lui Ghilgameş, consideră că munca la un film este mult mai grea şi mai obositoare decât cea din teatru, fiind vorba de două lucruri cu totul diferite.
Scenariul intitulat Un balon în formă de inimă, scris de Cătălin Mitulescu şi Bogdan Mustaţă, cu care cineastul a câştigat la CNC în 2007, a fost rescris de Mitulescu şi de Bianca Oana. Dacă la început era vorba de un grup de adolescenţi interlopi din Constanţa, principala inovaţie este actuala preocupare de loverboy a lui Luca. Hârşova a fost aleasă după ce Mitulescu a venit în prospecţie aici şi i-au plăcut foarte mult locurile.
"Problema este, când câştigi la CNC, că mai durează câţiva ani până aduni toţi banii. În aceşti ani, tu te schimbi ca om, acumulezi alte experienţe, te transformi, deci acel scenariu nu te mai reprezintă în totalitate. De aceea am modificat scenariul iniţial", explică regizorul Cătălin Mitulescu. Tema adolescenţei pare a fi una recurentă în creaţia cineastului, pentru că şi în filmul precedent era vorba de doi adolescenţi, chiar dacă aflaţi în alt context istoric.
Cei doi actori au fost aleşi după experienţa anterioară cu Strada Film, dar nu neapărat ca un cuplu. "De fapt, a trebuit, mai întâi, să-i dezvăţ de ceea ce acumulaseră acolo", spune Mitulescu. Deşi se fereşte să numească eventuale modele, Mitulescu menţionează, totuşi, până la urmă, filmul de debut al lui Pier Paolo Pasolini, Acattone. "Şi filmul, şi cineastul îmi plac mult. Asta nu înseamnă că aici o să încerc să fac ceva similar".
Luca şi Veli
Filmul spune povestea lui Luca, un tânăr de 20 de ani din Hârşova care cucereşte fete, le face să se îndrăgostească de el şi le plasează mai departe unei reţele din Constanţa. Pentru poliţistii de la trafic de persoane, această tehnică de racolare se numeşte metoda "prin îndrăgostire", iar cei care o practică sunt denumiţi loverboys.
Luca se plimbă cu scuterul prin câmpiile arse de soare, are grijă de bunicul său şi agaţă fete prin satele sărace de lângă Dunăre. Viaţa lui se schimbă în momentul în care se îndrăgosteşte de Veli. Luca pare hotărât să renunţe la tot ceea ce făcea până atunci pentru a rămâne cu ea. Iar o plângere depusă împotriva lui de o fosta iubită şi presiunea din partea şefului îl forţează să facă o alegere: să renunţe sau nu la Veli.
Alături de George Piştereanu şi Ada Condeescu, joacă Bogdan Dumitrache, Clara Vodă, Coca Bloos, Ion Besoiu, Remus Mărgineanu, Alexandru Mititelu şi mulţi alţi actori neprofesionişti, într-o distribuţie de peste 30 de personaje.
Filmările au avut loc în 15 spaţii din Constanţa şi împrejurimi şi se vor încheia în iarnă, urmând ca filmul să fie lansat în cinematografe anul viitor.
Cătălin Mitulescu şi-a făcut debutul regizoral în anul 2006 cu lungmetrajul Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii. Filmul a câştigat Premiul Un certain regard pentru cea mai bună interpretare feminină (Dorotheea Petre) la Festivalul de la Cannes în 2006.
Strada Film a fost înfiinţată în anul 2004 de către regizorul Cătălin Mitulescu şi are în palmares lungmetrajele Ryna, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii şi Eu când vreau să fluier, fluier, Loverboy este o coproducţie România - Suedia - Franţa - Serbia.