Palme d'Or: The Tree of Life de Terrence Malick
Terrence Malick a venit la Cannes pentru premiul cel mare şi nimic altceva n-ar fi fost destul. Cu toate lungimile şi analogiile filosofice mai mult sau mai puţin necesare, mai mult sau mai puţin subtile, The Tree of Life rămâne o experienţă cu totul unică. Deşi mă-ntreb ce şi cât au înţeles din el domnii juraţi...
Marele premiu al juriului: ex-aequo: Le gamin au vélo de Jean-Pierre et Luc Dardenne şi Bir zamanlar Anadolu'da / Once Upon a Time in Anatolia de Nuri Bilge Ceylan.
Nimic de reproşat la Dardenni (până înainte de Gală eram sigură că vor lua ce-a de-a treia "Palmă"), dar cu Ceylan am o dublă problemă tehnică: acum doi ani, când a venit vorba de selecţionarea lui Poliţist, adjectiv, Thierry Fremaux l-a "împins" în Un Certain Regard pe motiv că e non-happening şi că nu mai vrea să vadă filme d-astea (or, o bună parte din ... Anatolia este, potrivit criticilor, o variaţiune la Poliţist...) iar acum un an, când cu Aurora, lui Cristi Puiu i s-a reproşat că filmul e prea lung (or, ... Anatolia are şi el vreo 2h40). Ce ţi-e şi cu standardele astea duble...
Premiul de interpretare masculină: Jean Dujardin (The Artist)
Premiul de interpretare feminină: Kirsten Dunst (Melancholia)
Bravo juriului că nu s-a lăsat complet influenţat de boala numită political corectness şi a premiat unul dintre cele mai bune roluri feminine ale ediţiei (deşi la fel de mult meritau premiul şi Tilda Swinton pentru We Need to Talk about Kevin, şi Cecile de France pentru Le gamin au vélo) şi bravo lui Kirsten Dunst că nu s-a lăsat intimidată de vânătoarea de vrăjitoare declanşată pe Croisette şi i-a mulţumit "lui Lars"... Cât despre premiul lui Jean Dujardin - Andrei jubilează şi e tot ce contează.
Premiul pentru scenariu: Joseph Cedar (Footnote).
Premiul de regie: Nicolas Winding Refn (Drive).
Premiul juriului: Polisse, de Maiwenn
Caméra d'Or: Las Acacias, de Pablo Giorgelli
Palme d'Or pentru scurtmetraj: Cross Country, de Maryna Vroda
Premiul juriului pentru scurtmetraj: Swimsuit 46, de Wannes Destoop
Premiile criticii internaţionale FIPRESCI:
Le Havre de Aki Kaurismaki (Competiţia oficială)
L'exercice de l'etat de Pierre Schoeller (Un Certain Regard)
Take Shelter de Jeff Nichols (Semaine de la critique)
Premiul juriului ecumenic: This Must Be the Place de Paolo Sorrentino
Menţiuni speciale ale juriului ecumenic: Le Havre de Aki Kaurismaki şi Et maitenant on va ou? de Nadine Labaki
Juriile FIPRESCI şi juriul ecumenic au făcut, cât de cât, dreptate celui mai bun film al festivalului (din perspectiva criticii), - Le Havre, ignorat complet de juriul cel mare (nu tocmai surprinzător, căci nici De Niro, nici ceilalţi, preponderent non-europeni, nu-mi par mari connaisseuri în materie).
Un Certain Regard
Marele premiu (ex-aequo): Arirang de Kim Ki-Duk şi Stopped on Track de Andreas Dresen.
Premiul juriului: Elena de Andrei Zviagintsev
Premiul pentru regie: Mohammad Rasoulof, pentru Good Bye
Semaine de la critique
Marele Premiu: Take Shelter, de Jeff Nichols
Quinzaine des réalisateurs
Premiul Art Cinema: Les Géants de Bouli Lanners
Premiul SACD: Les Géants de Bouli Lanners
Premiul Label Cinéma Europa: Atmen de Karl Markovics
De remarcat opinia comună a juriului oficial şi a celui FIPRESCI în ceea ce priveşte filmul lui Jeff Nichols (unul din marile regrete la capitolul "ratări"), care a debutat în regie cu percutantul Shotgun Stories, adus la B-EST acum 2 ani... deodată cu anteriorul opus al belgianului Bouli Lanners, Eldorado, dublu premiat la Cannes 2011 pentru tuşantul Les Géants, singurul film din Quinzaine pe care, de altfel, l-am văzut în acest an. Enfin...
În ceea ce mă priveşte, dat fiind că am urmărit gala de acasă, via internet, graţie "instalaţiei" bibilite de amicul Alex Rotaru, ceremonia de care-mi sunt legate amintirile acestei ediţii e cea care a avut loc marţi, 17 mai 2011, în sala Debussy (gazda secţiunii Un Certain Regard) şi-n timpul căreia unul dintre ultimii mari actori francezi încă în viaţă, Jean-Paul Belmondo (ultima dată prezent pe Croazetă în 1974, când a fost huiduit în Stavisky..., al lui Alain Resnais) a primit, în fine, un Palme d'Or long due, cum zic americanii. Emoţia evenimentului cu pricina nu poate fi descrisă în cuvinte: în prezenţa lui Thierry Fremaux şi, mai ales, a semi-reclusului Gilles Jacob, pe scena de la Debussy au urcat, pe rând (şi nu neapărat în ordinea asta), Jean-Pierre Marielle, Guy Bedos şi Jean Rochefort (foşti colegi de Conservator), Nicole Calfan, Georges Lautner (regizorul care a făcut din Belmondo un star de acţiune), Claude Pinoteau, Jean-Paul Rappeneau, Richard Anconina, Claude Lelouch, Danièle Thompson, fiica lui Gérard Oury, împreună cu fiul ei, Christopher Thompson, cascadorul Rémy Julienne, Faye Dunaway, Guy Bedos, Richard Anconina, Claudia Cardinale, Sami Naceri, Albert Dupontel, Xavier Beauvois şi Cédric Klapisch. Vizibil emoţionat, atât de prezenţa prietenilor săi de-o viaţă cât, mai ales, de primirea făcută de public (sală arhiplină şi standing ovation de aproximativ 15 minute), Bebel a făcut eforturi uriaşe să renunţe, pentru câteva clipe, la baston - acum 10 ani a suferit un atac cerebral în urma căruia a rămas parţial paralizat - şi să spună câteva cuvinte. Deci... Tree of... cine?