Collateral - Cruise cărunt

În Collateral, thrillerul lui Michael Mann, Tom Cruise este aproape de nerecunoscut în pielea - şi părul - lui Vincent, un ucigaş plătit cu o listă de adrese, un laptop şi un costum gri. Vincent ia taxiul condus de Max (Jamie Foxx) şi deşi ştim, de cum se urcă-n maşină, că este Cruise, părul grizonat şi voinţa de oţel (prelungire a revolverului din buzunar) ne fac să ne-ntrebăm dacă este chiar el...

Dar este - şi este cel mai bun rol al lui Cruise de la Magnolia încoace! Dacă acolo (în filmul lui P.T. Anderson) Cruise era un biet macho vulnerabil, o carcasă de plastilină care se face fărîme dezvăluind durerea, disperarea şi angoasa, în Collateral este - dimpotrivă - impenetrabil şi incasabil. De fapt, pînă la sfîrşitul filmului, nu aflăm mare lucru despre acest personaj: Vincent este misterios ca şi ochelarii-i de soare şi volatil ca şi noaptea care pleacă odată cu primul metrou. Este un revelator - al emoţiilor lui Max, al acţiunii filmului, al Los Angeles-ului străbătut, ca-ntr-un vis, de taxiul nocturn... De aceea, finalul ia cu el această enigmă şi, oricît de emoţionant sau (pentru unii) de moralizator, el nu poate "spune" mai mult decît ceea ce-am aflat încă de la primul cadru: Vincent este cel care face ca lucrurile să se întîmple; odată ce lucrurile s-au întîmplat, el trebuie să dispară.

Michael Mann (autorul unui foarte ambiţios The Heat şi al unui foarte subtil The insider) povesteşte totul cu o graţie şi o eleganţă care par ireale - mai ales dacă le comparăm cu thrillerele de serie produse de Hollywood pe bandă rulantă. În ciuda story-ului de tip "cu sufletul la gură", Collateral este un film mai degrabă meditativ, care-şi poartă sufletul ca o lacrimă în colţul ochiului. Este, în orice caz, un film superb, inteligent, obsedant. Nu-l rataţi.