Aşadar, ceea ce se anunţase şi se repetase de prea multe ori, tocmai se întâmpla. Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB) îşi pierde sediul actual. CNDB şi dansul contemporan românesc intră din nou în provizorat.
Încercând să plaseze în timp un eveniment important care avusese loc în lumea dansului, memoria a jucat feste coregrafilor din altă generaţie, făcându-i să invoce cutremurul din 1977 drept punct de demarcaţie între două perioade. "Înainte sau după cutremur?" a devenit, astfel, titlul unui proiect recent al CNDB. Aproape fantomatic, cutremurul revine şi devine motivul principal în numele căruia CNDB trebuie să evacueze spaţiul actual din clădirea TNB. Sau, în termenii directorului TNB, Ion Caramitru, "anul acesta se anunţă sezon de cutremure ". Nu putem decât să-i dăm crezare!
Ca pentru orice spectacol, evacuarea CNDB a avut parte de mai multe repetiţii. Mult prea multe. Repetiţiile au folosit masiv material dramatic şi au epuizat deja multe registre de expresie: indignare, refuz, victimizare, revoltă, iar acum s-a ajuns la acceptare.
După anunţul de la Sâmbăta Sonoră s-a stins lumina şi brusc am început să-mi amintesc tot felul de spectacole care au avut loc în Sala Rondă şi la CNDB, în general. Am început să mă gândesc la scurta, dar agitata existenţă a CNDB şi am încercat să găsesc o legătură cu un text publicat de mine acum patru ani, într-o revistă germană, care se intitula, parafrazând o lucrare a artistului vizual Mircea Cantor, "The landscape is changing".
Şi peisajul s-a schimbat. Vizibil. Dar nu neapărat în direcţia optimistă pe care o propuneam în acel articol. CNDB nu a produs replici instituţionale şi nici nu s-a produs mult aşteptata "crăpătură" în sistemul artei oficiale. Practica contemporană este percepută în continuare ca un corp străin şi tratată cu ostilitate de către autorităţi şi societate. Nu am să repet aici analiza din acel articol şi nici şirul cunoscut de afirmaţii despre importanţa CNDB în contextul cultural local. Nici poveştile despre proteste, rezistenţă şi atitudine. Fără nostalgii. şi mai ales fără victimizare.
Programul pe care îl propun în cele şase zile dintre 10 şi 15 martie 2011 nu se doreşte o retrospectivă a CNDB. Îşi doreşte, mai degrabă, să se adreseze momentului prezent, dar integrând anumite poziţii din trecutul CNDB, pe care le consider importante. Fără glorificare, dar recuperând, măcar la nivel simbolic, lucrurile remarcabile care s-au petrecut în aceşti cinci ani. Şi au fost multe!
Pentru mine, CNDB a însemnat discurs, cercetare, dezbatere, atitudine şi un spaţiu-platformă care a găzduit şi asumat o grămadă de proiecte şi poziţii fragile care nu-şi găseau locul niciunde.
Pe scurt, în afara faptului că a fost un spaţiu (unicul) de prezentare şi producţie pentru spectacolele de dans contemporan, CNDB şi-a înţeles şi dimensiunea politică şi socială, ca partener al timpului său într-un context dificil.
CNDB îşi va continua activitatea, desigur, sub o altă formă. Asta este foarte clar. Dar ceea ce mă preocupa în aceste zile este "care-i treaba?" cu arta contemporană astăzi şi în acest context? Şi mai ales în ce condiţii? Un anumit tip de discurs public cere insistent "eficientizare" şi 'profitabilitate" în mai toate domeniile. "Asistaţii" de orice fel trebuie să dispară sau să producă mult profit. Este un discurs tot mai prezent astăzi, care pare să fie singura logică acceptată oficial într-o societate tot mai puternic neoliberalizată.
Cum ar trebui să se raporteze un artist la această nouă realitate din ce în ce mai lipsită de resurse şi care seamănă parcă tot mai mult cu o permanentizare a precarităţii? Militantism, autonomie, integrare în sistem, artă pentru artă, bani pentru artă, activism, rezistenţă, rezistenţă prin cultură, politic, anarhic sau ne salvăm, din nou, estetic?
Sau pur şi simplu continuăm să fim artişti cum putem? Să fi trecut timpul artiştilor, iar acum este timpul managerilor?
Oare "momentul nemaiîntâlnit de solidaritate" s-a terminat pentru totdeauna? Este, într‑adevăr, sfârşitul tuturor iluziilor sau, dimpotrivă, un bun moment pentru a pune în discuţie noţiuni importante ca cele de "spaţiu public" sau "serviciu public" dintr-o nouă perspectivă?
Vă invităm la şase zile dense de prezentări şi dezbateri.
Ultimele şi totodată primele!
Manuel Pelmuş
****
10-15 martie 2011
Centrul de Introspecţie Vizuală
Biserica Enei, 16
www.pplus4.ro
Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB) se mută! Dar nu de bunăvoie. Concomitent cu această mutare forţată, CNDB a fost invitat de către Centrul de Introspecţie Vizuală (CIV) să facă parte din proiectul său "Making of". Timp de şase zile CNDB mută haine, obiecte şi idei în spaţiul CIV.
Program
Joi 10 martie 2011
17.00-20.00 - Arhiva sonoră a CNDB (în lucru), un proiect Sâmbăta Sonoră.
Înregistrări realizate de Anamaria Prăvicencu şi Sillyconductor în perioada septembrie 2010 - februarie 2011. Instalaţie sonoră de Eduard Gabia.
20.00 - Închiderea oficială - Dan Perjovschi pus la zid (sau, de ce nu a rezistat, totuşi, "zidul de rezistenţă?")
"Cum e mai bine să fii? Privat (dar nesigur), independent (dar sărac), asociativ (fără nume), sponsorizat (dependent) de stat (birocratic), hai-hui, alternativ, critic, contra, indiferent, speculativ, tactic, încăpăţînat, singur?" (Dan Perjovschi)
Vineri 11 martie 2011
17.00 - 19.00 - Arhiva Sonoră a CNDB (în lucru)
19.00 - Art in the End Times, prezentare Bogdan Ghiu
Sâmbătă 12 martie 2011
17.00 - 19.00 - Arhiva Sonoră a CNDB (în lucru)
19.00 - Miercurea lejeră - idei afirmate performativ - un concept de Maria Baroncea şi Edi Gabia
Miercurea lejeră propune un tip de spectacol în timp real, în care orice elaborare sau prestabilire este exclusa. În Miercurea lejeră coregrafii vin cu laboratorul lor de preocupări şi demersuri intime şi îl expun în faţa celor dispuşi să participe la afirmaţii şi interogaţii libere, lipsite de constrângerile şi stresul unui spectacol lucrat o perioadă pentru a avea premieră într-o anumită seară.
Duminica 13 martie 2011
17.00 - 19.00 - Arhiva Sonoră a CNDB (în lucru)
19.00 - Maneaua ca trădare naţională?, cu Anca Giurchescu (etnocoreolog) şi Speranţa Rădulescu (etnomuzicolog)
20.30 - Adrian Schiop despre cum au îngropat elitele României manelele.
Pentru că a susţinut cursul Maneaua ca Fenomen la Conservatorul din Bucureşti, Speranţa Rădulescu s-a ales cu o plângere penală pentru trădare! Alături de Speranţa Rădulescu o regăsim pe rafinata Anca Giurchescu, care încearcă să analizeze gramatica mişcării din dansul pe manele. Adrian Schiop este scriitor şi a locuit o perioadă în cartierul Ferentari. Articolul său Cum au îngropat elitele României manelele a avut un record de comentarii pe site-ul CriticAtac şi a stârnit discuţii aprinse despre muzică, elite, dans, cocalari şi complexele culturale şi sociale ale romanilor.
Luni 14 martie 2011
17.00 - 19.00 - Arhiva Sonoră a CNDB (în lucru)
19.00 - Ce-aţi făcut în ultimii cinci ani? O discuţie despre trecutul artistic al CNDB.
Participă: Adriana Gheorghe, Iulia Popovici, Mihaela Mihailov, Gina Şerbănescu şi Oana Stoica.
CNDB era acuzat recent că se comportă ca un ONG şi "face prea mult experiment şi nu se mai dansează", în timp ce criticul austriac Helmut Ploebst numea coregrafia românească "avangarda Estului". Dar critica din România cum vede dansul made in RO?
Marţi 15 martie 2011
17.00-19.00 - Arhiva Sonoră a CNDB (în lucru)
19.00 - Low budget, High enthusiasm Cine are nevoie de serviciu public?
Se pare că obişnuita lipsă de resurse pentru arta contemporană devine condiţia sa aproape naturală. Exploatarea şi auto-exploatarea artiştilor domină prezentul şi activitatea artistică a multora. Vom vorbi despre toate asta, rugând, totodată, câţiva artişti să se auto-exploateze pentru noi.
21.00 - Cum stau lucrurile? cu Alexandra Pirici şi Vlad Stoica-Basalici
N.A.I.B.A. într-o dezbatere despre lucrurile care contează cu adevărat şi măsura în care contează ele. (N.A.I.B.A. = Alexandra Pirici + Vlad Basalici)
22.00 - Ultima noapte de dans, întâia noapte de... "I.D. Resurrection" cu Paul Dunca
***
Making of se concentrează asupra construcţiei unei platforme deschise de socializare şi dialog ce-şi propune să încurajeze relaţiile între subiecţi prin intermediul practicilor artistice participative.
Principalul interes este de a vedea cum şi cu ce mijloace legăturile şi schimbul de informaţii între participanţi ajung să genereze proiecte artistice. Making of este dedicat documentarii etapelor intermediare, a surselor şi metodelor prin care aceste proiecte iau naştere. Astfel, Making of dezvăluie procesul de cercetare, circumstanţele, ideile, atitudinile celor invitaţi, urmărind nu expunerea rezultatului final, ci activarea unui tip de practică cu posibil efect în viaţa reală a participanţilor. În acest context, Making of afirmă necesitatea redefinirii poziţiei artistului şi a privitorului, precum şi a experienţei artei.
Making of este deschis artiştilor, curatorilor, organizaţiilor independente, precum şi altor operatori culturali care sunt invitaţi să propună pentru o perioadă cuprinsa între 1 şi 3 săptămâni realizarea unui proiect în spaţiul Centrului de Introspecţie Vizuală. Cei interesaţi să răspundă cadrului general al platformei pot trimite propuneri pe adresa [email protected].
Making of este o iniţiativă a Centrului de Introspecţie Vizuală (CIV), Bucureşti. CIV este o platformă independentă de expunere şi promovare a producţiei artistice contemporane. CIV funcţionează ca structură mobilă şi de mediere ce-şi propune să valorifice şi să integreze într-un mod distinct în plan regional şi internaţional creaţia artistică locală. Având o dimensiune pedagogică, activităţile platformei urmăresc să modeleze diferit spaţiul (social, artistic) împărtăşit atât de producătorii culturali, cât şi de publicul lor.