martie 2011
Festivalul de Film Documentar One World România, 2011
Aseară (16 martie 2011), într-o sală arhiplină a cinematografului Scala, cum nu mai întâlneşti decât cu ajutorul unor astfel de evenimente speciale, s-a dat startul la cea de-a patra ediţie a festivalului One World România cu prezentări, discursuri (şi bune şi mai puţin bune), muzică (Shukar Collective) şi un scurtmetraj.
 
Scurtmetrajul ales pentru seara de deschidere din cele 36 de filme din program a fost Donation Addiction / Dependenţi de fapte bune, un documentar din categoria tot mai largă de filme ce împing limitele genului, lipsindu-l de ceea ce părea esenţial pentru acesta: surprinderea realităţii. Manufacturarea ei cât mai credibil (folosind mijloacele documentarului) e chiar foarte la modă, pentru Exit Through the Gift Shop şi Catfish reţeta dovedindu-se un succes.
 
Pentru Donation Addiction reţeta nu este însă de ajuns. Povestea unui grup de oameni care nu reuşesc să îşi stăpânească dependenţa de a face donaţii este provocatoare şi ar putea fi cel puţin simpatică, dacă nu chiar foarte amuzantă în cazul în care nu ar fi irosită de încetineala cu care regizorul ajunge să se folosească de absurditatea situaţiei. Când filmuleţul ajunge la replici, altfel ingenioase precum "Dreptul la donaţie ar trebui să fie constituţional" sau la expuneri dramatice ale problemelor ireale ale personajelor (o femeie povesteşte cum problema sa a dus la pierderea familiei şi a locului de muncă, iar un bărbat împărtăşeşte cum după şase luni de controlare a dependenţei sale şi-a donat toţi banii din cont) prezentate cu ironia în sfârşit găsită, acestea riscă să treacă indiferente. Ceea ce este cu atât mai nefericit fiindcă se pare că în final toată această ficţiune avea un scop, ce probabil va fi trecut cu vederea.
 
A atrage atenţia asupra diferitelor probleme ale globului este şi scopul acestui festival, iar prin majoritatea celorlalte filme programate cred că va şi reuşi să stârnească cel puţin interes şi dezbateri. Faptul că acesta este un festival dedicat drepturilor omului a fost foarte bine subliniat în seara de deschidere, fostul primar al Bogotei Antanas Mockus (protagonistul filmului Bogota Change) şi fostul dizident anticomunist român Radu Filipescu ţinând două mici discursuri cu efect despre importanţa dedicării luptei pentru respectarea drepturilor omului în prezent. De-a lungul celor 5 zile de proiecţii, organizatorii au invitat şi alţi regizori, producători, protagonişti ai filmelor din program sau specialişti în problemele prezentate de acestea pentru a discuta cu publicul despre temele propuse.
 
Cel mai important este că acest prim scop al festivalului nu va funcţiona în niciun fel în defavoarea cinefilor. Din cele 36 filme selectate, 33 prezentate în premieră, majoritatea vin cu premii importante, ceea ce ne aminteşte că festivalul One World înseamnă şi o ocazie aproape unică de a lua pulsul unui gen nedistribuit pe ecranele din România, iar asta rămâne esenţial pentru necesitatea existenţei sale.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus